CARBURATOR, carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă și cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. – Din fr. carburateur.

carburator sn [At: LTR / Pl: ~oare / E: fr carburateur] Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer.

*CARBURATOR (pl. -oare) 🔧 Aparat adaptat la un motor cu petrol, destinat să vaporizeze esența de petrol sub acțiunea unui curent de aer pentru a da naștere amestecului a cărui exploziune produce forța motrice (🖼 902) [fr.].

CARBURATOR, carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. – Din fr. carburateur.

CARBURATOR, carburatoare, s. n. Aparat pentru amestecarea aerului cu combustibilul (la motoarele cu explozie).

CARBURATOR, carburatoare, s. n. Aparat care amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). – După fr. carburateur.

CARBURATOR s.n. Aparat în care se amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). [< fr. carburateur].

CARBURATOR s. n. organ al unui motor cu ardere internă în care se formează amestecul carburant. (< fr. carburateur)

CARBURATOR ~oare n. Aparat în care se formează carburantul pentru motoarele cu ardere internă. /<fr. carburateur

*carburatór n., pl. oare (d. carburez). Fiz. Aparat care, la un motor cu petrol, supt acțiunea unuĭ curent de aer, vaporizează esența de petrol și produce amestecu a căruĭ exploziune dă forța motrice.

carburator s. n., pl. carburatoare

carburator s. n., pl. carburatoare

carburator s. n., pl. carburatoare

carburator, carburatoare s. n. (er.) vagin.

a gripa (cuiva) carburatorul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula în vaginul partenerei de sex.