2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carburáre sf [At: MDT / Pl: ~rări / E: curbura] Introducere a carbonului în fier sau într-un aliaj feros în stare topită Si: carburație (1).

CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura și rezultatul ei. – V. carbura.

CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura și rezultatul ei. – V. carbura.

CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura. Fierul este supus carburării.

CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de a carbura.

CARBURÁRE s.f. Acțiunea de a carbura. [< carbura].

carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: ~réz / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.

CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].

CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)

A CARBURÁ ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură

*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carburáre s. f., g.-d. art. carburắrii; pl. carburắri

carburáre s. f., g.-d. art. carburării; pl. carburări

carburá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbureáză

carburá vb., ind. prez. 1 sg. carburéz, 3 sg. și pl. carbureáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARBURARE (< fr.) s. f. 1. Îmbogățire a conținutului de carbon al unui aliaj al fierului, în cursul elaborării acestuia, pentru a obține în aliaj conținutul dorit de carbon. 2. Operație de mărire, printr-un tratament termochimic, a conținutului de carbon al stratului superficial al unei piese.

Intrare: carburare
carburare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carburare
  • carburarea
plural
  • carburări
  • carburările
genitiv-dativ singular
  • carburări
  • carburării
plural
  • carburări
  • carburărilor
vocativ singular
plural
Intrare: carbura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carbura
  • carburare
  • carburat
  • carburatu‑
  • carburând
  • carburându‑
singular plural
  • carburea
  • carburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • carburez
(să)
  • carburez
  • carburam
  • carburai
  • carburasem
a II-a (tu)
  • carburezi
(să)
  • carburezi
  • carburai
  • carburași
  • carburaseși
a III-a (el, ea)
  • carburea
(să)
  • carbureze
  • carbura
  • carbură
  • carburase
plural I (noi)
  • carburăm
(să)
  • carburăm
  • carburam
  • carburarăm
  • carburaserăm
  • carburasem
a II-a (voi)
  • carburați
(să)
  • carburați
  • carburați
  • carburarăți
  • carburaserăți
  • carburaseți
a III-a (ei, ele)
  • carburea
(să)
  • carbureze
  • carburau
  • carbura
  • carburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carburare

  • 1. Acțiunea de a carbura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fierul este supus carburării.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi carbura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

carbura

  • 1. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • carbură
    surse: DEX '09 DEX '98 DN