CARBURANT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu ardere internă. – Din fr. carburant.

carburant sm [At: IOANOVICI, TEHN. 11 / Pl: ~nți / E: fr carburant] Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie.

CARBURANT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. – Din fr. carburant.

CARBURANT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. Benzina ușoară este un carburant.

CARBURANT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. – Fr. carburant.

CARBURANT s.m. Combustibil lichid întrebuințat la motoarele cu explozie. [< fr. carburant].

CARBURANT s. m. combustibil lichid, volatil, la motoarele cu ardere internă. (< fr. carburant)

CARBURANT ~ți m. Combustibil lichid volatil, care, în amestec cu aerul, este folosit la alimentarea motoarelor cu ardere internă. /<fr. carburant

*carburánt n., pl. e (d. carburez). Chim. Orĭ-ce amestec care poate alimenta un carburator.

carburant s. m., pl. carburanți

carburant s. m., pl. carburanți

carburant s. m., pl. carburanți

CARBURANT componenta lichidă, în general, a unui combustibil, care arde în prezența unui: comburant (v.) în camera de ardere a unui motor cu reacție sau rachete. În motoarele de tip clasic se folosește benzina de aviație, în cele aeroreactive – petrolul de aviație, iar în motoarele-rachetă cei mai utilizați carburanți lichizi sunt: hidrocarburile, amoniacul, hidrazinele, boranii, alcoolii, eterii, aminele, hidrogenul lichid etc.