8 definiții pentru carbonil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARBONÍL, carbonili, s. m. 1. Combinație a monoxidului de carbon cu unele metale grele. 2. (Chim.) Grupă funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor. – Din fr. carbonyle.

carboníl sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr carbonyle] (Chm) 1 Combinație a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2 Grupare funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor.

CARBONÍL, carbonili, s. m. 1. Combinație a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2. (Chim.) Grupare funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor. – Din fr. carbonyle.

CARBONÍL s.m. 1. Grupare funcțională bivalentă, prezentă în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. Nume dat combinațiilor oxidului de carbon cu unele metale grele. [< fr. carbonyle].

CARBONÍL s. m. 1. grupare funcțională bivalentă, în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. combinație a oxidului de carbon cu alte metale grele. (< fr. carbonyle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARBONIL (< fr. {i}) s. m. 1. Grupă funcțională organică, formată dintr-o dublă legătură carbon-oxigen, prezentă în aldehide și cetone. 2. Carbonili metalici = combinații ale monooxidului de carbon, coordinat ca ligant cu unele metale (crom, molibden, fier, cobalt, nichel, osmiu, iridiu etc.) cu o stabilitate chimică și termică mare; au aplicații în tehnică.

Intrare: carbonil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonil
  • carbonilul
  • carbonilu‑
plural
  • carbonili
  • carbonilii
genitiv-dativ singular
  • carbonil
  • carbonilului
plural
  • carbonili
  • carbonililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carbonil

  • 1. Combinație a monoxidului de carbon cu unele metale grele.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. chimie Grupă funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: