2 definiții pentru carboniform


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carbonifórm adj. m., pl. carbonifórmi; f. sg. carbonifórmă, pl. carbonifórme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARBONI- „cărbune”. ◊ L. carbo, onis „cărbune” > fr. carboni-, engl. id. > rom. carboni-.~fer (v. -fer), adj., s. n., 1. adj., Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. s. n., A cincea perioadă a erei paleozoice, cînd s-au format principalele zăcăminte de cărbune; ~form (v. -form), adj., cu aspect de cărbune.

Intrare: carboniform
carboniform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carboniform
  • carboniformul
  • carboniformu‑
  • carboniformă
  • carboniforma
plural
  • carboniformi
  • carboniformii
  • carboniforme
  • carboniformele
genitiv-dativ singular
  • carboniform
  • carboniformului
  • carboniforme
  • carboniformei
plural
  • carboniformi
  • carboniformilor
  • carboniforme
  • carboniformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)