2 definiții pentru carboniform
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
carbonifórm adj. m., pl. carbonifórmi; f. sg. carbonifórmă, pl. carbonifórme
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CARBONI- „cărbune”. ◊ L. carbo, onis „cărbune” > fr. carboni-, engl. id. > rom. carboni-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. n., 1. adj., Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. s. n., A cincea perioadă a erei paleozoice, cînd s-au format principalele zăcăminte de cărbune; ~form (v. -form), adj., cu aspect de cărbune.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: carboniform
carboniform adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)