CARBONIC, -Ă, carbonici, -ce, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid oxigenat al carbonului obținut prin dizolvarea dioxidului de carbon în apă; acid slab, stabil numai în soluții apoase diluate; (impr.) dioxid de carbon. – Din fr. carbonique.

carbonic, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 326 / Pl: ~ici, ~ice/ E: fr carbonique] 1 Care conține (mult) cărbune. 2 (Îs) Acid ~ Acid slab care se obține prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă.

CARBONIC, -Ă, carbonici, -ce, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab care se obține prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă; (impr.) bioxid de carbon. – Din fr. carbonique.

CARBONIC, -Ă, carbonici, -e, adj. Care conține carbon în mare cantitate. ◊ Acid carbonic = acid slab, compus din carbon, oxigen și hidrogen, stabil numai în soluție apoasă; (impropriu) bioxid de carbon.

CARBONIC, -Ă, carbonici, -e, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab, compus din carbon, oxigen și hidrogen, stabil numai în soluții apoase; (impr.) bioxid de carbon. – Fr. carbonique.

CARBONIC, -Ă adj. Bogat în carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab, format prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă. [< fr. carbonique].

CARBONIC, -Ă adj. bogat în carbon. ♦ acid ~ = acid slab, format prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă. (< fr. carbonique)

CARBONIC ~că (~ci, ~ce) Care conține (mult) carbon. ◊ Acid ~ acid slab oxigenat al carbonului, folosit în industria alimentară. /<fr. carbonique

carbonic a. se zice de un acid gazos format dintr’o parte carbon și două oxigen, produs în combustiune sau respirațiune și impropriu vieții.

*carbónic, -ă adj. (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Se zice despre un acid care rezultă din combinațiunea cărbuneluĭ cu oxigenu, cum se întîmplă în ardere, fermentațiune orĭ respirațiune. Acidu carbonic e un gaz incolor, maĭ greŭ de cît aeru și asfixiant. Cînd te scoborĭ într’un becĭ orĭ puț și vezĭ că ți se stinge lumînarea, e semn că e acid carbonic, și decĭ trebuĭe să te retragĭ.

carbonic adj. m., pl. carbonici; f. carbonică, pl. carbonice

carbonic adj. m., pl. carbonici; f. carbonică, pl. carbonice

carbonic adj. m., pl. carbonici; f. sg. carbonică, pl. carbonice