12 definiții pentru carboavă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carboávă sf [At: ALECSANDRI, T. 531 / V: carab~, cărăb~, căr~, câr~ / Pl: ~ve / E: rs карбовец] 1-2 (Înv) (Monedă rusească de argint sau) bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (în circulație și în Țările Române) Si: carboanță.

CARBOÁVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române); carboanță. – Din rus. karboveț.[1] modificată

  1. bacnotă → bancnotă — Ladislau Strifler

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești); carboanță. – Din rus. karboveț.

CARBOÁVĂ, carboave, s. f. (Învechit) Monedă veche de argint sau bancnotă, egală în valoare cu o rublă, avînd odinioară circulație și în Țările Romînești. Arendașul îi aruncă o carboavă.STANCU, D.33. Peste vreo opt zile m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284. L-au slobozit din oaste... dîndu-i și două carboave de cheltuială. CREANGĂ. P. 297.

CARBOAVĂ, carboave, s. f. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (odinioară cu circulație și în țările românești). – Rus karbovec.

CARBOÁVĂ ~e f. Veche unitate monetară rusească (de argint sau de hârtie), echivalentă în valoare cu o rublă. /<rus. karboveț

carboavă f. Mold. rublă: dându-i și două carboave de cheltueală CR. [Rus. KARBOVEȚŬ și KARBOVANEȚŬ (de unde carboanță), de la karbovati, a încresța (din cauza marginii crestate a monedei)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carboávă s. f., g.-d. art. carboávei; pl. carboáve

carboávă s. f., g.-d. art. carboávei; pl. carboáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

carboávă (carboáve), s. f.1. Rublă rusească de argint. – 2. (Înv.) Monedă rom. de 5 lei, cu efigia regelui Carol I. Rus. karbovec (Cihac, II, 40; DAR). Sensul 2, care apare la Caragiale, pare ironic. Din rus. karbovanec, dubletul carboanță, s. f. cu același sens.

Intrare: carboavă
carboavă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carboa
  • carboava
plural
  • carboave
  • carboavele
genitiv-dativ singular
  • carboave
  • carboavei
plural
  • carboave
  • carboavelor
vocativ singular
plural

carboavă

  • 1. Veche monedă rusească de argint sau bancnotă de hârtie, egală în valoare cu o rublă (care a circulat și în Țările Române).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: carboanță rublă 3 exemple
    exemple
    • Arendașul îi aruncă o carboavă. STANCU, D.33.
      surse: DLRLC
    • Peste vreo opt zile m-a călcat d. Guță iar, și iar mi-a șters carboava. CARAGIALE, M. 284.
      surse: DLRLC
    • L-au slobozit din oaste... dîndu-i și două carboave de cheltuială. CREANGĂ. P. 297.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba rusă karboveț
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX