3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caravéi sn [At: MAT. FOLK. 146 / V: cărăvei / Pl: ~e / E: nct] (Rar) 1 Bucată dintr-un întreg Si: bucată, cap, fărâmă. 2 Scurtătură de lemn Si: retevei. 3 Sac scurt. 4 (Fig) Om scund.

CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

carávă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ve / E: nct] Unealtă de pescuit, de forma unei capcane deschise, care se instalează în locurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.

CARÁVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.

caravă f. o parte a cimpoiului (v. cimpoiu). [Origină necunoscută].

cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă: băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și gros, buricu pămîntuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve

carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CARAVÉI s. v. retevei, scurtătură.

Intrare: caravei
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravei
  • caraveiul
  • caraveiu‑
plural
  • caraveie
  • caraveiele
genitiv-dativ singular
  • caravei
  • caraveiului
plural
  • caraveie
  • caraveielor
vocativ singular
plural
Intrare: caravă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cara
  • carava
plural
  • carave
  • caravele
genitiv-dativ singular
  • carave
  • caravei
plural
  • carave
  • caravelor
vocativ singular
plural
Intrare: cărăvei
cărăvei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caravă

  • 1. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: