opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

caravei sn [At: MAT. FOLK. 146 / V: cărăvei / Pl: ~e / E: nct] (Rar) 1 Bucată dintr-un întreg Si: bucată, cap, fărâmă. 2 Scurtătură de lemn Si: retevei. 3 Sac scurt. 4 (Fig) Om scund.

caravéĭ, V. cărăveĭ.

CARAVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

CARAVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

caravă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ve / E: nct] Unealtă de pescuit, de forma unei capcane deschise, care se instalează în locurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.

cărăvei sn vz caravei

❍ CARAVĂ (pl. -ve) sf. Trans. = CĂRABĂ2.

CĂRĂVEIU (pl. -eie) sn. Olten. Băn. 1 Bucată de lemn scurtă (tăiată cu ferestrăul); bucată ruptă din ceva 2 Olten. Sac scurt 3 Olten. CIAUȘ. Fig. Om scund [comp. CARABĂ, CARAVĂ].

CARAVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.

caravă f. o parte a cimpoiului (v. cimpoiu). [Origină necunoscută].

cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă: băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și gros, buricu pămîntuluĭ.

Ortografice DOOM

caravă (unealtă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave

caravă s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave

caravă s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave

Sinonime

CARAVEI s. v. retevei, scurtătură.

caravei s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

Intrare: caravei
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravei
  • caraveiul
  • caraveiu‑
plural
  • caraveie
  • caraveiele
genitiv-dativ singular
  • caravei
  • caraveiului
plural
  • caraveie
  • caraveielor
vocativ singular —
plural —
cărăvei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: caravă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravă
  • carava
plural
  • carave
  • caravele
genitiv-dativ singular
  • carave
  • caravei
plural
  • carave
  • caravelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caravă, caravesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.