2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caravei sn [At: MAT. FOLK. 146 / V: cărăvei / Pl: ~e / E: nct] (Rar) 1 Bucată dintr-un întreg Si: bucată, cap, fărâmă. 2 Scurtătură de lemn Si: retevei. 3 Sac scurt. 4 (Fig) Om scund.

CARAVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

CARAVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

cara1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ve / E: nct] Unealtă de pescuit, de forma unei capcane deschise, care se instalează în locurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.

CARAVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.

caravă f. o parte a cimpoiului (v. cimpoiu). [Origină necunoscută].

cărăvéĭ și caravéĭ n., pl. eĭe (cp. cu reteveĭ). Ban. Olt. Lodbă, bucată de lemn scurtă și groasă: băgaŭ (în foc) caraveĭe, că era pădurea lîngă bordeĭ (NPl. Ceaur, 39). Fig. Iron. Om scund și gros, buricu pămîntuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cara (unealtă de pescuit) (reg.) s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave

cara s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave

cara s. f., g.-d. art. caravei; pl. carave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CARAVEI s. v. retevei, scurtătură.

Intrare: caravei
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravei
  • caraveiul
  • caraveiu‑
plural
  • caraveie
  • caraveiele
genitiv-dativ singular
  • caravei
  • caraveiului
plural
  • caraveie
  • caraveielor
vocativ singular
plural
cărăvei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: caravă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cara
  • carava
plural
  • carave
  • caravele
genitiv-dativ singular
  • carave
  • caravei
plural
  • carave
  • caravelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cara, caravesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.