6 definiții pentru caravanier cărăvănier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caravanier sm [At: ARH. FOLK. IV, 121 / V: cărăv~[1] / Pl: ~i / E: fr caravanier] Conducător al animalelor de povară într-o caravană (1).

  1. Prescurtarea cărăv~ indică cărăvanier, dar cuvântul-titlu consemnat este cărăvănier. — Ladislau Strifler

CARAVANIÉR, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [Pr.: -ni-er] – Din fr. caravanier.

CARAVANIÉR, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [Pr.: -ni-er] – Din fr. caravanier.

CARAVANIÉR s.m. Conducătorul animalelor de povară ale unei caravane. [Pron. -ni-er. / cf. fr. caravanier].

CARAVANIÉR, -Ă I. adj. de caravane (1). II. s. m. 1. conducător al unei caravane. 2. cel care folosește o caravană de camping. (< fr. caravanier)

cărăvănier sm vz caravanier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caravaniér s. m., adj. m., pl. caravaniéri; f. sg. caravaniéră, pl. caravaniére

Intrare: caravanier
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravanier
  • caravanierul
  • caravanieru‑
plural
  • caravanieri
  • caravanierii
genitiv-dativ singular
  • caravanier
  • caravanierului
plural
  • caravanieri
  • caravanierilor
vocativ singular
  • caravanierule
  • caravaniere
plural
  • caravanierilor
cărăvănier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caravanier cărăvănier

  • 1. Conducător al animalelor de povară într-o caravană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: