2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARAVANIER, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [Pr.: -ni-er] – Din fr. caravanier.
CARAVANIER, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [Pr.: -ni-er] – Din fr. caravanier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
caravanier sm [At: ARH. FOLK. IV, 121 / V: cărăv~[1] / Pl: ~i / E: fr caravanier] Conducător al animalelor de povară într-o caravană (1).
- Prescurtarea cărăv~ indică cărăvanier, dar cuvântul-titlu consemnat este cărăvănier. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARAVANIER s.m. Conducătorul animalelor de povară ale unei caravane. [Pron. -ni-er. / cf. fr. caravanier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARAVANIER, -Ă I. adj. de caravane (1). II. s. m. 1. conducător al unei caravane. 2. cel care folosește o caravană de camping. (< fr. caravanier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărăvănier sm vz caravanier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caravanier s. m., adj. m., pl. caravanieri; f. sg. caravanieră, pl. caravaniere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caravanier, caravanierăadjectiv
etimologie:
- caravanier MDN '00
caravanier, caravanierisubstantiv masculin
- 1. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Cel care folosește o caravană de camping. MDN '00
etimologie:
- caravanier DEX '09 DEX '98 DN