opțiuni
  • info

2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

CARAVANIER, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [Pr.: -ni-er] – Din fr. caravanier.

CARAVANIER, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [Pr.: -ni-er] – Din fr. caravanier.

caravanier sm [At: ARH. FOLK. IV, 121 / V: cărăv~[1] / Pl: ~i / E: fr caravanier] Conducător al animalelor de povară într-o caravană (1).

  1. Prescurtarea cărăv~ indică cărăvanier, dar cuvântul-titlu consemnat este cărăvănier. — Ladislau Strifler

CARAVANIER s.m. Conducătorul animalelor de povară ale unei caravane. [Pron. -ni-er. / cf. fr. caravanier].

CARAVANIER, -Ă I. adj. de caravane (1). II. s. m. 1. conducător al unei caravane. 2. cel care folosește o caravană de camping. (< fr. caravanier)

cărăvănier sm vz caravanier

Ortografice DOOM

caravanier s. m., adj. m., pl. caravanieri; f. sg. caravanieră, pl. caravaniere

Intrare: caravanier (adj.)
caravanier2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravanier
  • caravanierul
  • caravanieru‑
  • caravanieră
  • caravaniera
plural
  • caravanieri
  • caravanierii
  • caravaniere
  • caravanierele
genitiv-dativ singular
  • caravanier
  • caravanierului
  • caravaniere
  • caravanierei
plural
  • caravanieri
  • caravanierilor
  • caravaniere
  • caravanierelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: caravanier (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravanier
  • caravanierul
  • caravanieru‑
plural
  • caravanieri
  • caravanierii
genitiv-dativ singular
  • caravanier
  • caravanierului
plural
  • caravanieri
  • caravanierilor
vocativ singular
  • caravanierule
  • caravaniere
plural
  • caravanierilor
cărăvănier substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăvănier
  • cărăvănierul
plural
  • cărăvănieri
  • cărăvănierii
genitiv-dativ singular
  • cărăvănier
  • cărăvănierului
plural
  • cărăvănieri
  • cărăvănierilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caravanier, caravanierăadjectiv

etimologie:

caravanier, caravanierisubstantiv masculin

  • 1. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cel care folosește o caravană de camping. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.