CARAVANI s. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi în talie și strâmți de la genunchi în jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Din bg. karavani.

caravani smp [At: FILIMON, C. II, 621 / V: cărăvane sfp / E: bg каравани] (Înv) Pantaloni largi la talie și strâmți de la genunchi jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci.

CARAVANI s. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi la talie și strâmți de la genunchi în jos, strânși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Din bg. karavani.

CARAVANI s. m. pl. (Înv.) Pantaloni largi la talie și strîmți de la genunchi în jos, strînși la glezne cu nasturi sau cu copci. – Bg. karavani.

caravani m. pl. nădragi ce poartă muncitorii, largi sus și strâmți jos, cu nasturi de găitan sau copci de sârmă: caravani de pânză albă de casă FIL. [Țig. KARAVANA].

caravánĭ n. pl. (țig. karvana). Vechĭ. Pantalonĭ largĭ (șalvarĭ). V. ceacșirĭ.

cărăbănésc și (Buc.) și -vădésc și -vodésc v. tr. (cp. cu caravană și chervan adică „car, transport”, și cu vsl. voditi, a conduce). Fam. Iron. Duc, ĭaŭ, car, transport (răpede saŭ cu lăcomie): n’ar avea cine să vă cărăbănească la tîrg (Cr. Moș Nich.), copiiĭ cărăbăneaŭ la mere. Aplic: copiiĭ îșĭ cărăbăneaŭ la pumnĭ. V. refl. Mă car, mă duc răpede: caliciĭ se cărăbăneaŭ la pomană.

caravani (înv., reg.) (desp. -vani) s. m. pl.

caravani (înv.) (-vani) s. m. pl.

caravani s. m. pl.