7 definiții pentru caravă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

CARÁVĂ, carave, s. f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului. – Et. nec.

carávă1 sf [At: DEX2 / Pl: ~ve / E: nct] Unealtă de pescuit, de forma unei capcane deschise, care se instalează în locurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.

CARÁVĂ ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici și șalăi. /Orig. nec.

caravă f. o parte a cimpoiului (v. cimpoiu). [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve

carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve

Intrare: caravă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cara
  • carava
plural
  • carave
  • caravele
genitiv-dativ singular
  • carave
  • caravei
plural
  • carave
  • caravelor
vocativ singular
plural

caravă

  • 1. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: