10 definiții pentru carambolaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. f. Faptul de a face carambol. – Din fr. carambolage.

caramboláj sn [At: COSTINESCU / V: ~áș, (înv) ~ágiu / Pl: ~e / E: fr carambolage] Efectuare a unui carambol (1).

CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. – Din fr. carambolage.

CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. – Fr. carambolage.

CARAMBOLÁJ s.n. Atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. [< fr. carambolage].

CARAMBOLÁJ s. n. atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. (< fr. carambolage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caramboláj s. n., pl. caramboláje

caramboláj s. n., pl. caramboláje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: carambolaj
carambolaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carambolaj
  • carambolajul
  • carambolaju‑
plural
  • carambolaje
  • carambolajele
genitiv-dativ singular
  • carambolaj
  • carambolajului
plural
  • carambolaje
  • carambolajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carambolaj

  • 1. Faptul de a face carambol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: carambol

etimologie: