caraiman² sn [At: BUL. FIL. IV, 133 / V: ~am~² / Pl: nct / E: rs караман] (Îrg) Buzunar.

caraiman¹ sm vz caraman¹

Caraiman n. unul dintre piscurile Bucegilor, între județele Prahova și Dâmbovița: 2495 m.

caraman² sn vz caraiman²

cărăman sm vz caraman

caraiman (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață).

CARAIMAN, masiv și vf., cu abrupturi impresionante în E M-ților Bucegi, alcătuit din conglomerate calcaroase, care domină Valea Prahovei la Bușteni. Alt. max.: 2.384 m. Aici se află un monument de forma unei cruci din oțel, înalt de 33 m, ridicat (1926-1928) din inițiativa reginei Maria, în memoria eroilor căzuți în luptele de pe Valea Prahovei în primul război mondial.

Cărăman, Căr(ă)iman v. Caraman 2-5.

a-i umbla (cuiva) în caraiman expr. (intl.) a-i fura cuiva banii din buzunar.