4 definiții pentru caraiman
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caraiman2 sn [At: BUL. FIL. IV, 133 / V: ~am~2 / Pl: nct / E: rs караман] (Îrg) Buzunar.
caraman2 sn vz caraiman2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caraiman (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i umbla (cuiva) în caraiman expr. (intl.) a-i fura cuiva banii din buzunar.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: caraiman
caraiman substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)