4 definiții pentru caraiman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caraimán1 sm vz caraman1

caraimán2 sn [At: BUL. FIL. IV, 133 / V: ~am~2 / Pl: nct / E: rs караман] (Îrg) Buzunar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i umbla (cuiva) în caraiman expr. (intl.) a-i fura cuiva banii din buzunar.

Intrare: caraiman
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caraiman
  • caraimanul
  • caraimanu‑
plural
  • caraimane
  • caraimanele
genitiv-dativ singular
  • caraiman
  • caraimanului
plural
  • caraimane
  • caraimanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)