6 definiții pentru caracterial
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARACTERIAL, -Ă, caracteriali, -e, adj. (Livr.) Referitor la caracter, al caracterului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. caractériel.
CARACTERIAL, -Ă, caracteriali, -e, adj. (Livr.) Referitor la caracter, al caracterului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. caractériel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
caracterial, ~ă a [At: DEX2 / P: ~i-al / Pl: ~i, ~e / E: fr caractériel] (Liv) 1 Care aparține caracterului (7) Si: caracterologic (1). 2 Care provine de la caracter (7) Si: caracterologic (2). 3 Care se referă la caracter (7) Si: caracterologic (3). 4 Specific caracterului (7) Si: caracterologic (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACTERIAL, -Ă adj. (Rar) Referitor la caracter, de caracter. [Pron. -ri-al. / < fr. caractériel].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CARACTERIAL, -Ă adj. referitor la caracter. (< fr. caractériel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CARACTERIAL ~ă (~i, ~e) Care ține de caracter; propriu caracterului. [Sil. -ri-al] /<fr. caractériel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caracterial adj. m., pl. caracteriali; f. sg. caracterială, pl. caracteriale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
caracterial, caracterialăadjectiv
- 1. Referitor la caracter, al caracterului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- caractériel DEX '09 DEX '98 DN