7 definiții pentru carabinieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Carabină (2). – Din germ. Karabiner (haken).

carabiniéră sf [At: DN3 / Pl: ~re / E: ger Karabinier (heken)] 1-2 Carabină (1-2).

CARABINIÉRĂ s.f. Carabină (2). [Pron. -ni-e-. / cf. germ. Karabinier(heken)].

CARABINIÉRĂ s. f. carabină (2). (< germ. Karabinier /haken/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*carabiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. carabiniérei; pl. carabiniére

carabiniéră s. f., pl. carabiniére


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Verigă metalică de dimensiuni reduse, având o clapetă cu deschidere spre interior, folosită ca element de legătură la asigurarea alpiniștilor în coardă în timpul escaladei.

Intrare: carabinieră
carabinieră substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabinie
  • carabiniera
plural
  • carabiniere
  • carabinierele
genitiv-dativ singular
  • carabiniere
  • carabinierei
plural
  • carabiniere
  • carabinierelor
vocativ singular
plural

carabinieră

etimologie: