2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carabéte sm vz carabăț

CARABÉTE s. m. v. carabăț.[1]

  1. În original, acc. CARÁBETE, evident greșit. — LauraGellner

CARABÉTE s. m. v. carabăț.

CARABÉTE s. m. v. carabăț.

carabắț sm [At: MARIAN, INS. XII, 309 / V: ~bét, ~béte, ~béț, cărăbéte / Pl: ~beți / E: ns cf cărăbuș, caraban] (Reg) 1 Larvă acvatică a unor insecte. 2 Un fel de crustaceu strâns cârcel. 3 (Fig) Om mic de statură. 4 Car1 (1).

cărăbéte sm vz carabăț

CARABẮȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec.

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec.

CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larva țânțarului sau a strechei. [Var.: carabéte s. m.] – Din carab[ar] (puțin folosit) + suf. -ăț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carabắț (reg.) s. m., pl. carabéți

carabăț s. m., pl. carabéți

Intrare: carabăț
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabăț
  • carabățul
  • carabățu‑
plural
  • carabeți
  • carabeții
genitiv-dativ singular
  • carabăț
  • carabățului
plural
  • carabeți
  • carabeților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabete
  • carabetele
plural
  • carabeți
  • carabeții
genitiv-dativ singular
  • carabete
  • carabetelui
plural
  • carabeți
  • carabeților
vocativ singular
plural
Intrare: cărăbete
cărăbete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carabăț carabete

  • 1. regional Larvă acvatică a unor insecte.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: