cărăbaș¹, ~ă [At: DDRF / V: carab~, carabașă / Pl: ~i, ~e / E: tc karabaş] 1-3 smf, a (Oaie sau berbec) de culoare neagră pe bot și în rest albă (în afară de picioare). 4 a (D. oaie sau berbec) Ceacâr.

cărăbaș² sm [At: LIUBA – IANA, M. 63 / Pl: ~i / E: carabă¹ + -aș] (Ban) Muzicant care cântă la carabă¹ Si: cimpoiaș, cimpoier.

cărbaș, ~ă a vz carabaș

CARABAȘ, CĂRĂBAȘ sm. 1 🐦 – PESCAR 2 ¶ 2 -DE-MARE = PESCAR 5 ¶ 3 Olten. 🐑 Oaie albă cu botul negru [tc. kara -bas „cap negru”].

CARABAȘ = CALARABĂ.

cărăbaș (-șe), adj. – (Oaie) albă, cu capul și picioarele negre. Tc. karabaș „cap negru” (DAR). – Der. cărăbaș, s. m. (pescăruș, Larus ridibundus).

Cărăbaș, – etc. v. Cara 1.

CARABAȘ s. v. pescar.

CARABAȘ-DE-MARE s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare.

CĂRĂBAȘ COMUN s. v. martin, pescar-râzător, pescăruș.

carabaș s. v. PESCAR.

carabaș-de-mare s. v. MARTIN-MARE. PESCAR-DE-MARE. PESCAR-MARE.

cărăbaș-comun s. v. MARTIN. PESCAR RÎZĂTOR. PESCĂRUȘ.