9 definiții pentru capoțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capoțel sn [At: DA / Pl: ~e / E: capot2 + -el] (Șhp) Capot2 (1) (mic).

CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot2.Capot2 + suf. -el.

CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot2.Capot2 + suf. -el.

CAPOȚÉL, capoțele, s. n. Diminutiv al lui capot2.

capoțel n. scurteicuța țărancelor.

capoțél n., pl. e (d. capot). Capot scurt, camizolă, matineŭ. V. camizolă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capoțél s. n., pl. capoțéle

capoțél s. n., pl. capoțéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPOȚÉL s. v. scurteicuță.

Intrare: capoțel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capoțel
  • capoțelul
  • capoțelu‑
plural
  • capoțele
  • capoțelele
genitiv-dativ singular
  • capoțel
  • capoțelului
plural
  • capoțele
  • capoțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capoțel

etimologie:

  • Capot + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98