2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să o acopere pe precedenta pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.

caplama1 sf [At: DAMÉ, T. 95 / Pl: ~le / E: tc kaplama] 1 Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. 2 Perete sau podea de scânduri prinse caplama1 (1).

caplama2 sf [At: H XIV, 437 / Pl: nct / E: ns cf caplama1] (Înv) Șubă (căptușită cu blană).

CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.

CAPLAMÁ ~le f. (la un perete, un acoperiș etc.) Mod de prindere a scândurilor astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. /<turc. kaplama

caplamà f. îmbucătura marginilor podelii sau a tavanului (la casele țărănești). [Turc. KAPLAMA, acoperământ].

caplamá f. (turc. kaplama, acoperire, lucru căptușit. V. capama). Îmbucarea a doŭă grinzĭ la casele țărăneștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caplamá (ca-pla-) s. f., art. caplamáua, g.-d. art. caplamálei

caplamá s. f. (sil. -pla-), pl. caplamále

caplámă s. f., g.-d. art. caplamei; (pl. -)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului.

Intrare: caplama
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caplama
  • caplamaua
plural
genitiv-dativ singular
  • caplamale
  • caplamalei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: caplamă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capla
  • caplama
plural
genitiv-dativ singular
  • caplame
  • caplamei
plural
vocativ singular
plural

caplama

  • 1. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să o acopere pe precedenta pe o lățime de 2 cm.
    surse: DEX '09

etimologie: