10 definiții pentru capitulant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capitulánt, ~ă [At: SCÂNTEIA, 1949, nr 1330 / Pl: ~nți, ~e / E: rs ϰaпцтyлянт] 1-2 smf, a (Persoană) care capitulează (3) Si: capitulard (1-2).

CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant.

CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană care capitulează; capitulard. – Din rus. kapituliant.

CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană lipsită de tărie, gata să capituleze fără re zistență sau care părăsește o poziție ideologică în mod. laș și trădător. De la partidul lui Lenin-Stalinrațiunea, cinstea și onoarea epocii noastreînvață partidele comuniste și muncitorești din întreaga lume să ducă o luptă necontenită pentru întărirea unității rîndurilor lor pentru întărirea legăturilor lor cu masele, pentru demascarea și zdrobirea oportuniștilor de tot felul, ă trădătorilor și capitulanților din propriile lor rînduri. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32.

CAPITULÁNT, -Ă, capitulanți, -te, s. m. și f. Persoană gata să cedeze cu ușurință în fața unui adversar; persoană care părăsește o poziție ideologică, care își reneagă principiile și tovarășii de luptă. – Fr. capitulant.

CAPITULÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care capitulează ușor în fața adversarului; (fig.) cel care părăsește ușor o poziție; capitulard. [< fr. capitulant].

CAPITULÁNT, -Ă s. m. f. cel care capitulează; capitulard. (< rus. kapitulant)

CAPITULÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care capitulează ușor. 2) fig. Om laș care evită acțiunile fățișe. /<fr. capitulant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitulánt (rar) s. m., pl. capitulánți

capitulánt s. m., pl. capitulánți

Intrare: capitulant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitulant
  • capitulantul
  • capitulantu‑
plural
  • capitulanți
  • capitulanții
genitiv-dativ singular
  • capitulant
  • capitulantului
plural
  • capitulanți
  • capitulanților
vocativ singular
  • capitulantule
  • capitulante
plural
  • capitulanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitulant, -ă capitulant capitulantă

  • 1. Persoană care capitulează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: capitulard un exemplu
    exemple
    • De la partidul lui Lenin-Stalin – rațiunea, cinstea și onoarea epocii noastre – învață partidele comuniste și muncitorești din întreaga lume să ducă o luptă necontenită pentru întărirea unității rîndurilor lor, pentru întărirea legăturilor lor cu masele, pentru demascarea și zdrobirea oportuniștilor de tot felul, a trădătorilor și capitulanților din propriile lor rînduri. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32.
      surse: DLRLC

etimologie: