15 definiții pentru capitulație capitulațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capitulație sf [At: ARHIVA R. I, 105/9 / Pl: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr capitulation] (Înv) 1 Capitulare (1). 2 Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. 3 Convenție impusă de către o țară independentă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo.

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation.

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation.

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară capitalistă, în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) capitulațiúne (GHICA, S. 623) s. f.

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție impusă unei țări semicoloniale de către o țară (capitalistă), în virtutea căreia aceasta obține anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Fr. capitulation.

CAPITULÁȚIE s.f. (Ist.) Convenție care asigură supușilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenție impusă de către o țară capitalistă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Gen. -iei, var. capitulațiune s.f. / cf. fr. capitulation, it. capitulazione].

CAPITULÁȚIE s. f. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. (< fr. capitulation)

CAPITULÁȚIE ~i f. Convenție internațională prin care un stat asigură supușilor altui stat anumite privilegii. [Art. capitulația; G.-D. capitulației; Sil. -ți-e] /<fr. capitulation

capitulațiune sf vz capitulație

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație.

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație.

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație.

CAPITULAȚIÚNE s. f. v. capitulație.

CAPITULAȚIÚNE s.f. v. capitulație.

capitulați(un)e f. tractat pentru predarea unei cetăți sau pentru depunerea armelor: Capitulațiunea Parisului în 1871.

*capitulațiune f. (mlat. capitulátio, -ónis). Predare, încetare a rezistențeĭ. Convențiune care regulează drepturile supușilor uneĭ țărĭ pe teritoriu alteĭa. Fig. Sacrificiŭ impus de necesitate. – Și -áție, dar ob. -áre. – Celebrele capitulațiunĭ din Turcia, adică dreptu consulilor de a judeca delictele supușilor lor comise în Turcia, datează de la 1507, acordate de Soliman I luĭ Francisc I al Franciiĭ. Adevăratele capitulațiunĭ aŭ început de la 1740 și aŭ degenerat într’o sarcină p. Turcia. Ele aŭ fost suprimate cu mare entuziasm în 1914 în timpu războĭuluĭ mondial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capituláție (convenție) (-ți-e) s. f., art. capituláția (-ți-a), g.-d. art. capituláției; pl. capituláții, art. capituláțiile (-ți-i-)

capituláție (convenție referitoare la cetățenii străini) s. f. (sil. -ți-e), art. capituláția (sil. -ți-a), g.-d. art. capituláției; pl. capituláții, art. capituláțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: capitulație
capitulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitulație
  • capitulația
plural
  • capitulații
  • capitulațiile
genitiv-dativ singular
  • capitulații
  • capitulației
plural
  • capitulații
  • capitulațiilor
vocativ singular
plural
capitulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitulațiune
  • capitulațiunea
plural
  • capitulațiuni
  • capitulațiunile
genitiv-dativ singular
  • capitulațiuni
  • capitulațiunii
plural
  • capitulațiuni
  • capitulațiunilor
vocativ singular
plural

capitulație capitulațiune

  • 1. Convenție prin care un stat stabilește un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: