14 definiții pentru capitație capitațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de contribuabil. – Din fr. capitation, lat. capitatio.

capitație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr capitation, lat capitatio] (Înv) Impozit sub formă de cote fixe, perceput în Evul Mediu.

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orînduirea feudală) Impozit, bir pe care îl plătea cineva pentru persoana sa; dare pe cap. Să plătesc eu capitație?... Eu, boier velit?... Eu, Sandu Napoilă? ALECSANDRI, T. I 237. – Pronunțat: -ți-e.

CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orânduirea feudală) Impozit pe care îl plătea cineva pentru persoana sa. – Fr. capitation (lat. lit. capitatio, -onis).

CAPITÁȚIE s.f. (Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen. -iei, var. capitațiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap].

CAPITÁȚIE s. f. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio)

CAPITÁȚIE ~i f. (în evul mediu) Impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. [Art. capitația; G.-D. capitației; Sil. -ți-e] /<lat. capitatio, ~onis, fr. capitation

capitațiune sf vz capitație

CAPITAȚIÚNE s.f. v. capitație.

capitați(un)e f. odinioară, impozit sau taxă pe cap, înlocuită azi cu contribuțiunea mobiliară și personală.

*capitațiúne f. (lat. capitátio. -ónis, d. caput, cap). Odinioară, impozit pe cap, pe persoană. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitáție (-ți-e) s. f., art. capitáția (-ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (-ți-i-)

capitáție s. f. (sil. -ți-e), art. capitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: capitație
capitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitație
  • capitația
plural
  • capitații
  • capitațiile
genitiv-dativ singular
  • capitații
  • capitației
plural
  • capitații
  • capitațiilor
vocativ singular
plural
capitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitațiune
  • capitațiunea
plural
  • capitațiuni
  • capitațiunile
genitiv-dativ singular
  • capitațiuni
  • capitațiunii
plural
  • capitațiuni
  • capitațiunilor
vocativ singular
plural

capitație capitațiune

  • 1. Impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de contribuabil.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Să plătesc eu capitație?... Eu, boier velit?... Eu, Sandu Napoilă? ALECSANDRI, T. I 237.
      surse: DLRLC

etimologie: