CAPELAN, capelani, s. m. (În Biserica romano-catolică și Biserica anglicană) Preot neatașat unei parohii, slujitor la o capelă. – Din it. cappellano.

capelan sm [At: NEGRUZZI, S. VI, 292 / V: ~pl~ / Pl: ~i / E: it capellano] 1 Preot al unei capele¹ (1) catolice. 2 Ajutor al parohului unei biserici mai mari.

*CAPELAN sm. ⛪ Preot care slujește într’o capelă și beneficiază de venitul ei [it.].

CAPELAN, capelani, s. m. Preot al unei capele² catolice (ajutor al parohului unei biserici) – Din it. cappellano.

CAPELAN, capelani, s. m. Preot al unei capele catolice. [Castelanul] a poftit pe un popă papistaș, ce se cheamă capelan, s-o cetească [scrisoarea]. SADOVEANU, F. J. 435.

CAPELAN, capelani, s. m. Preot al unei capele² catolice (ajutor al parohului unei biserici) – It. cappellano.

CAPELAN s.m. Preot care slujește într-o capelă (catolică). [< it. cappellano].

CAPELAN s. m. preot catolic care slujește într-o capelă. (< it. cappellano)

CAPELAN ~i m. (la catolici) Preot care slujește într-o capelă. /<it. cappellano

capelan m. preot care oficiază într’o capelă.

*capelán m. (it. cappellano, fr. chapelain, d. lat. capellanus). Preutu uneĭ capele.

caplan² sm vz capelan

capelan s. m., pl. capelani

capelan s. m., pl. capelani

capelan s. m., pl. capelani