capanlâu sm [At: (a. 1793) IORGA, S. D. I, 240 / V: ~liu, caba~ / Pl: ~âi / E: tc kapanly] (Tcî) 1 Furnizor pentru capan (1). 2 (Fig) Retrograd.

CAPANLIU, capanlii, s. m. (Înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Din tc. kapanlı.

capanliu sm vz capanlâu

‡CAPANLÎU, ‡CAPANLIU sm. Neguțător Turc care venea în țară să cumpere de la săteni diferite proviziuni (grîu, unt, cașcaval, miere, etc.) pentru îndestularea împărăției și a garnizoanei din cetățile dunărene: grîu, orz, ovăz, unt ... se luau de capanlii de la săteni I. -GH. [tc.].

CAPANLIU, capanlii, s. m. (Turcism înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Din tc. kapanlı.

CAPANLIU, capanlii, s. m. (Turcism înv.) Negustor turc care achiziționa alimente pentru aprovizionarea trupelor turcești. – Tc. kapanlı.

capanlău m. odinioară, neguțător turc care venia în țară să cumpere dela săteni proviziunile (grâu, unt, miere, său) pentru îndestularea Împărăției și a garnizoanelor din cetățile dunărene: capanlăii au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe șase lei chila și pe cinci parale ocaua de unt și de miere GHICA. [Turc. KAPANLY (v. capan)].

capanlîŭ m. (turc. kapanly, d. kapan, capan). Vechĭ. Negustor Turc care venea în Țara Românească și Moldova p. aprovizionarea armateĭ turceștĭ.

capanliu (înv.) s. m., art. capanliul; pl. capanlii, art. capanliii (desp. -li-ii)

capanliu (înv.) s. m., art. capanliul; pl. capanlii, art. capanliii (-li-ii)

capanliu s. m., art. capanliul; pl. capanlii, art. capanliii