5 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canta vi [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: ger kanten] (Schi) A merge pe canturi1 (3).

cántă1 sf [At: LB / Pl: ~te / E: srb, mg kanta] (Reg) 1 Oală de metal. 2 Conținutul unei cante (1). 3 Oala împreună cu conținutul. 4 Vas de lut cu coadă, larg la gură ca o ulcică (un fel de cană mai mare). 5 Conținutul unei cânte (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.

cántă2 sf [At: DDRF / Pl: ~te / E: ger Kante] (Gmsr) Fâșie colorată de la capătul unei bucăți de stofa Si: șiștoare Cf bată.

cănțí vtr [At: STANCU, D. 401 / V: ~ntí / Pzi: ~țésc / E: cant2] 1-2 (Reg) A deveni (sau a face să devină) cant2 Si: a se tâmpi.

cântá [At: COD. VOR. 134/7 / Pzi: cấnt / E: ml cantore] 1-2 vti A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. 3-4 vti (Îe) Joacă cum îi ~tă Face întocmai cum îi spune altul. 6 vti (Îe) A-i ~ popa la cap A fi mort. 7-8 vti (C.i. averea cuiva) A cheltui pe distracții. 9 (C.i. omul mort) A boci. 10-11 vti (D. păsări, insecte etc.) A scoate sunete plăcute la auz, caracteristice fiecărei specii. 12-13 vti A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, elogiindu-l. 14-15 vti A descrie ceva în versuri. 16 vt (Fam) A înșira vorbe goale.

CÂNTÁ, cânt, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A emite vocal sau instrumental un șir de sunete care se succed (sau se suprapun) în structuri muzicale. ◊ Expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. Intranz. și tranz. A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri. 3. Tranz. (Fam.) A îndruga, a înșira vorbe goale. – Lat. cantare.

CÂNTÁ, cânt, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. ◊ Expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei. 2. Intranz. și tranz. A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri. 3. Tranz. (Fam.) A îndruga, a înșira vorbe goale. – Lat. cantare.

CÎNTÁ, cînt, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni, uneori precizat prin «din gură») A emite un șir de sunete muzicale care se rînduiesc într-o melodie, într-o arie, într-un acord etc. Cîntă din gură și se acompaniază la pian.Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Bună calea, Ivane, dar cînți, cînți, nu te-ncurci! CREANGĂ, P. 299. Acum... fiindcă sîntem prietini, hai să cîntăm și să giucăm. ALECSANDRI, T. I 153. Cîntă, mîndră, trăgănat, Să te-aud de la Bănat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. ◊ Fig. Cînd pun mîna pe tîrnăcop și lovesc Piatra cu sete, se deschid, ca prin farmec, și cresc Podurile peste apă și calea ferată Și cîntă cu noi Jiul și valea toată. VINTILĂ, O. 40. O nouă zi începea, glorioasă, cîntînd parcă din mii de trîmbițe. BOGZA, C.O. 32. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi, Doinește și vîntul într-una, Cîntînd somnoroșilor ulmi. COȘBUC, P. II 16. ◊ Tranz. (Complementul arată cîntecul) în lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor. COȘBUC, P. I 176. Pune frate, mîna-n șale, Să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. ◊ (Cu complement intern) Cîntă-ți, fată, cîntecul. HODOȘ, P. P. 141. ◊ (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin. prep. «cu», «din», «la», «în» și indicînd instrumentul) Cu trîmbițe a cîntat, Mare oaste-a adunat. SEVASTOS, INT. 366. Copilul tot cînta din fluieră. RETEGANUL, P. II 35. Cînta bine din vioară. GHICA, S. A. 76. Joacă cum îi cîntă = face cum îi poruncește altul. (Fig.) Cucul, un solist vestit, De prin alte țări venit, Va cînta din flaut. COȘBUC, P. I 300. ◊ (Despre instrumente muzicale sau alte obiecte care produc sunete melodioase) Ce jalnic cîntă Clopotele-acum în sat! COȘBUC, P. I 263. Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare. EMINESCU, O. I, 103. Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ Fig. Ploaia bate-n geamuri, streșinile cîntă. TOPÎRCEANU, S. A. 35. Seceram în lan, iar plopii Lîngă rîu sunau cîntînd. COȘBUC, P. II 64. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Multe harpe cîntă cînturi tinerele. BOLINTINEANU, O. 24. ♦ (Despre păsări, insecte etc.) A scoate strigătele caracteristice speciei. Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe. TOPÎRCEANU, S. A. 59. Face-m-aș-privighetoare, De-aș cînta noaptea-n răcoare. ALECSANDRI, P. A. 35. Cîntă puiul cucului în mijlocul codrului; Ș-așa cîntă de cu dor, Frunzele în vînt că zbor; Ș-așa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale; Ș-așa cîntă de duios, De pică frunzele jos! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. ◊ Tranz. Cocoșul acela îi ține rînduiala timpului, îi cîntă ceasurile. CAMILAR, TEM. 26. 2. Intranz. A compune, a scrie versuri. Astăzi cîntăm despre om, despre faptă, Vestim nădejdile care ne-așteaptă. DEȘLIU, G. 19. La picioare-i poetul cînta. ALECSANDRI, P. II 29. ◊ Tranz. A descrie, a povesti (ceva) în versuri. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ♦ Tranz. A glorifica, a preamări (pe cineva sau ceva). Pe tine vreau acum să te cînt, Pe tine, muncitor necunoscut, Cel care ai luptat și ai căzut. Cu fruntea în zăpadă la pămînt. D. BOTEZ, F. S. 48. 3. Tranz. A îndruga, a înșira într-una (vorbe goale, minciuni). Să-mi cînte lumea cîte vrea! Mi-e dragă una și-i a mea. COȘBUC, P. I 119. Tu ce îi cînți și el ce îți descîntă? PANN, P. V. I 86. 4. Tranz. (Transilv.) A boci, a jeli. Știe că n-are cine să-l cînte, cine să-l plîngă cu adevărată durere la moartea lui. RETEGANUL, P. IV 35. ♦ Refl. (Popular) A plînge, a se tîngui. Spune-i tu măicuței mele Pîne să nu mai frămînte, După min’ să nu se cînte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.

cântá vb. I (arg.) A fura ◊ „[...] prietenul meu a zis că trebuie s-o «cânte» pe una de portofel, pe care o «descliftase» (îi desfăcuse fermoarul de la geantă – n. n.) mai înainte.” R.l. 11 II 93 p. 9

A CÂNTÁ cânt 1. intranz. 1) A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale organizate într-o melodie. ~ frumos. ~ la nai. 2) (despre unele păsări sau insecte) A scoate sunete melodioase, caracteristice speciei. 3) fam. A vorbi mult și fără rost; a îndruga; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. 2. tranz. 1) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a interpreta; a executa; a zice. 2) A trata cu elogii (în versuri); a ridica în slăvi (printr-o poezie); a elogia; a slăvi; a glorifica; a exalta. /<lat. cantare

cântà v. 1. a forma sunete plăcute, modulând vocea; 2. a executa un cântec cu un instrument muzical: a cânta din vioară; 3. se zice de vocea unor păsări: cocoșul cântă; 4. a recita versuri; fig. a celebra: a cânta isprăvile eroului. [Lat. CANTARE).

cántă f., pl. e (sîrb. ung. kanta, d. germ. kante și kanne. V. cană și cănată. Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Găleată de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus și de ținut apa în casă. (Astăzĭ sînt smălțuite). Garniță (bidon) de dus lapte. Ĭal. Stropitoare de grădină. V. polomeac.

2) cî́nt, a v. tr. (lat. cantare, frct. d. cánere, cantum, a cînta: it. cantare, fr. chanter, pv. sp. pg. cantar. V. accent. Înșir cu vocea saŭ cu un instrument o serie de sunete variate și armonice: a cînta un cîntec din gură, din vioară, din flaut, din (saŭ la) pian; cocoșu, privighetoarea cîntă. Celebrez, laud: a cînta vĭața de țară. Spun des, repet: eŭ destul ĭ-am tot cîntat, dar el nu m’a ascultat. Repet prea mult: ce tot cînțĭ pe aicĭ, măi? Zic, spun, glăsuĭesc: ĭa vezĭ ce cîntă hîrtia ceĭa! V. intr. Vorbesc par’c’aș cînta (ceĭa ce e un defect. De ex., ca Jidaniĭ): acest orator cîntă. V. refl. A fi cîntat: acest cîntec se cîntă în toate părțile. Trans. Rar. Mă bocesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cântá (a ~) vb., ind. prez. 3 cấntă

cântá vb., ind. prez. 1 sg. cânt, 2 sg. cânți, 3 sg. și pl. cântă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNTÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

CÂNTÁ vb. 1. (MUZ.) a executa, a interpreta, a intona, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (~ o melodie, o doină.) 2. (MUZ.) a suna. (~ din frunză.) 3. (MUZ.) a sufla. (~ din fluier.) 4. v. glorifica.

cînta vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

CÎNTA vb. 1. (MUZ.) a executa, a interpreta, a intona, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice[1], (înv.) a glăsi, a juca. (~ o melodie, o doină.) 2. (MUZ.) a suna. (~ din frunză.) 3. (MUZ.) a sufla. (~ din fluier.) 4. a cinsti, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Au ~ pe eroii patriei.)

  1. În original, unele cuvinte de la sensul 1 sunt accentuate — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: canti
canti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cantă
substantiv feminin (F61)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantă
  • canta
plural
  • cănți
  • cănțile
genitiv-dativ singular
  • cănți
  • cănții
plural
  • cănți
  • cănților
vocativ singular
plural
Intrare: cănti
cănti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cănți
cănți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cânta
  • cântare
  • cântat
  • cântatu‑
  • cântând
  • cântându‑
singular plural
  • cântă
  • cântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cânt
(să)
  • cânt
  • cântam
  • cântai
  • cântasem
a II-a (tu)
  • cânți
(să)
  • cânți
  • cântai
  • cântași
  • cântaseși
a III-a (el, ea)
  • cântă
(să)
  • cânte
  • cânta
  • cântă
  • cântase
plural I (noi)
  • cântăm
(să)
  • cântăm
  • cântam
  • cântarăm
  • cântaserăm
  • cântasem
a II-a (voi)
  • cântați
(să)
  • cântați
  • cântați
  • cântarăți
  • cântaserăți
  • cântaseți
a III-a (ei, ele)
  • cântă
(să)
  • cânte
  • cântau
  • cânta
  • cântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cânta

  • 1. intranzitiv tranzitiv A emite vocal sau instrumental un șir de sunete care se succed (sau se suprapun) în structuri muzicale.
    surse: DEX '09 DLRLC 21 de exemple
    exemple
    • Cântă din gură și se acompaniază la pian.
      surse: DLRLC
    • Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Bună calea, Ivane, dar cînți, cînți, nu te-ncurci! CREANGĂ, P. 299.
      surse: DLRLC
    • Acum... fiindcă sîntem prietini, hai să cîntăm și să giucăm. ALECSANDRI, T. I 153.
      surse: DLRLC
    • Cîntă, mîndră, trăgănat, Să te-aud de la Bănat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd pun mîna pe tîrnăcop și lovesc Piatra cu sete, se deschid, ca prin farmec, și cresc Podurile peste apă și calea ferată Și cîntă cu noi Jiul și valea toată. VINTILĂ, O. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat O nouă zi începea, glorioasă, cîntînd parcă din mii de trîmbițe. BOGZA, C. O. 32.
      surse: DLRLC
    • Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi, Doinește și vîntul într-una, Cîntînd somnoroșilor ulmi. COȘBUC, P. II 16.
      surse: DLRLC
    • În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor. COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC
    • Pune frate, mîna-n șale, Să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310.
      surse: DLRLC
    • Cîntă-ți, fată, cîntecul. HODOȘ, P. P. 141.
      surse: DLRLC
    • Cu trîmbițe a cîntat, Mare oaste-a adunat. SEVASTOS, INT. 366.
      surse: DLRLC
    • Copilul tot cînta din fluieră. RETEGANUL, P. II 35.
      surse: DLRLC
    • Cînta bine din vioară. GHICA, S. A. 76.
      surse: DLRLC
    • figurat Cucul, un solist vestit, De prin alte țări venit, Va cînta din flaut. COȘBUC, P. I 300.
      surse: DLRLC
    • Ce jalnic cîntă Clopotele-acum în sat! COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Îngînat de glas de ape Cînt-un corn cu-nduioșare. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • Ușurel vînt cînd bătea, Fluierul frumos cînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510.
      surse: DLRLC
    • figurat Ploaia bate-n geamuri, streșinile cîntă. TOPÎRCEANU, S. A. 35.
      surse: DLRLC
    • figurat Seceram în lan, iar plopii Lîngă rîu sunau cîntînd. COȘBUC, P. II 64.
      surse: DLRLC
    • Multe harpe cîntă cînturi tinerele. BOLINTINEANU, O. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete caracteristice speciei.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe. TOPÎRCEANU, S. A. 59.
        surse: DLRLC
      • Face-m-aș-privighetoare, De-aș cînta noaptea-n răcoare. ALECSANDRI, P. A. 35.
        surse: DLRLC
      • Cîntă puiul cucului în mijlocul codrului; Ș-așa cîntă de cu dor, Frunzele în vînt că zbor; Ș-așa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale; Ș-așa cîntă de duios, De pică frunzele jos! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220.
        surse: DLRLC
      • Cocoșul acela îi ține rînduiala timpului, îi cîntă ceasurile. CAMILAR, TEM. 26.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv A scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: elogia 3 exemple
    exemple
    • Astăzi cîntăm despre om, despre faptă, Vestim nădejdile care ne-așteaptă. DEȘLIU, G. 19.
      surse: DLRLC
    • La picioare-i poetul cînta. ALECSANDRI, P. II 29.
      surse: DLRLC
    • Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A glorifica, a preamări (pe cineva sau ceva).
      exemple
      • Pe tine vreau acum să te cînt, Pe tine, muncitor necunoscut, Cel care ai luptat și ai căzut. Cu fruntea în zăpadă la pămînt. D. BOTEZ, F. S. 48.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv familiar A îndruga, a înșira vorbe goale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Să-mi cînte lumea cîte vrea! Mi-e dragă una și-i a mea. COȘBUC, P. I 119.
      surse: DLRLC
    • Tu ce îi cînți și el ce îți descîntă? PANN, P. V. I 86.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Știe că n-are cine să-l cînte, cine să-l plîngă cu adevărată durere la moartea lui. RETEGANUL, P. IV 35.
      surse: DLRLC

etimologie: