9 definiții pentru cantautor

CANTAUTÓR, -OÁRE, cantautori, -oare, s. m. și f. Cântăreț care își compune singur muzica și textele. [Pr.: -a-u-] – Din it. cantautore.

CANTAUTÓR, -OÁRE, cantautori, -oare, s. m. și f. Cântăreț care își compune singur textele. [Pr.: -a-u-] – Din it. cantautore.

cantautór (can-ta-u-/cant-a-) s. m., pl. cantautóri

cantautór s. m., pl. cantautóri

cantautór, ~oáre smf [At: DEX2 / P: ~a-u~ / Pl: ~i, ~ oare / E: it cantoautore] Cântăreț care-și compune singur textele și muzica.

CANTAUTÓR s. m. cântăreț care își compune singur textele. (< it. cantautore)

CANTAUTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Cântăreț care își scrie singur muzica și textele cântecelor interpretate/ /<it. cantautore

cantautoáre (can-ta-u-/cant-a-) s. f., g.-d. art. cantautoárei; pl. cantautoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cantautór s.m. Cântăreț care își compune singur melodiile ◊ „A.B. mărturisea nu de mult că se socotește pe sine în calitate de cantautor. R.lit. 4 II 71 p. 5. ◊ „Printre succesele sale, multe dintre ele compoziții proprii (avem de-a face deci cu un «cantautor»), amintim [...]” Săpt. 31 V 74 p. 7. ◊ Cantautorii tineri [sunt] îndeobște recunoscuți sub numele de folkiști [...]” Săpt. 23 VIII 84 p. 8. ◊ „A încetat din viață N.V., unul din cei mai mari cantautori români.” Ev.z. 11 X 95 p. 8; v. și Săpt. 10 III 72 p. 13 (din it. cantautore; DLI; DEX-S)

Intrare: cantautor
substantiv masculin și feminin (MF66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cantautor cantautorul cantautoare cantautoarea
plural cantautori cantautorii cantautoare cantautoarele
genitiv-dativ singular cantautor cantautorului cantautoare cantautoarei
plural cantautori cantautorilor cantautoare cantautoarelor
vocativ singular
plural