CANTACUZIN nume de origine tracă al familiei care a dat un împărat bizantin și, prin C-tin Cantacuzin, ginerele lui Radu Șerban Vvd, s-a transplantat în Romînia, la începutul sec. al XVII-lea. Al. Philippide derivă radicalul trac Cand- din zeul Kανδάων, Kανδαῖος „Marte al Tracilor” + suf. trac -acu, νδ fiind transcris ντ după fonetica greacă medievală, iar ζηνος este zenu din Diuzenu = gr. γένης „născut din” (OR I 5 nota). Pentru nt < nd adăugăm numele calendaristice: Cantidie, Cantidian < lat. Candidus. Forme: 1. Cantacozino, Iordachi (Sd V 108). 2. Catacozuno (ib. 30, 36-7). 2. Unii dintre membrii familiei semnează scurtat: Canta (Sd XXI 499; 520; R Gr); C-tin Cantacuzino apare, la Miron Costin, sub forma: Dinu Canta, dar acest nume este purtat și de alte familii, și se confundă cu derivate din subst. cantă „oală” (DLR). 3. Canta fam. și s., ard. (Ard II 254 – 5). 4. Cantea, fam., act.