2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canotiéră sf [At: CARAGIALE, ap. CADE / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr canotier] Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte.

CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier.

CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier.

CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. – Pronunțat: -ti-e-.

CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – După fr. canotier.

CANOTIÉRĂ s.f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pron. -ti-e-. / < fr. (chapeau) canotier].

CANOTIÉRĂ s. f. pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. (< fr. /chapeau/ canotier)

CANOTIÉRĂ ~e f. Pălărie de paie cu fundul și borurile drepte. [Sil. -ti-e-] /<fr. (chapeau) canotier

canotiér, ~ă smf [At: DEX2 / P: ~ti-er / Pl: ~i, ~e / E: fr canotier] 1-2 Canotor (1-2).

CANOTIÉR, -Ă, canotieri, -e, s. m. și f. (Rar) Canotor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. canotier.

CANOTIÉR, -Ă, canotieri, -e, s. m. și f. (Rar) Canotor. [Pr.: -ti-er] – Din fr. canotier.

CANOTIÉR, -Ă s.m. și f. Sportiv care practică canotajul; canotor. [Pron. -ti-er. / < fr. canotier].

CANOTIÉR, -Ă s. m. f. canotor. (< fr. canotier)

CANOTIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Sportiv care practică canotajul. [Sil. -ti-er] /<fr. canotier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. canotiérei; pl. canotiére

canotiéră (canotoare, pălărie) s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. canotiérei; pl. canotiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

Intrare: canotieră (pălărie)
  • silabație: -ti-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canotie
  • canotiera
plural
  • canotiere
  • canotierele
genitiv-dativ singular
  • canotiere
  • canotierei
plural
  • canotiere
  • canotierelor
vocativ singular
  • canotie
  • canotiero
plural
  • canotierelor
Intrare: canotieră (persoană)
  • silabație: -ti-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canotie
  • canotiera
plural
  • canotiere
  • canotierele
genitiv-dativ singular
  • canotiere
  • canotierei
plural
  • canotiere
  • canotierelor
vocativ singular
  • canotie
  • canotiero
plural
  • canotierelor

canotieră

  • 1. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

canotier, -ă canotier canotieră

etimologie: