9 definiții pentru canonicitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANONICITATE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.
CANONICITATE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
canonicitate sf [At: DA ms / E: fr canonicité] (Rar) Însușirea de a fi canonic2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANONICITATE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – După fr. canonicité.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CANONICITATE s.f. Însușirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [< fr. canonicité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CANONICITATE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*canonicitáte f. (d. canonic). Calitatea unuĭ lucru canonic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
canonicitate s. f., g.-d. art. canonicității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
canonicitate s. f., g.-d. art. canonicității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
canonicitate s. f., g.-d. art. canonicității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
canonicitatesubstantiv feminin
etimologie:
- canonicité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.