8 definiții pentru canonicitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canonicitate sf [At: DA ms / E: fr canonicité] (Rar) Însușirea de a fi canonic2 (1).

CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.

CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.

CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – După fr. canonicité.

CANONICITÁTE s.f. Însușirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [< fr. canonicité].

CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité)

*canonicitáte f. (d. canonic). Calitatea unuĭ lucru canonic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicitắții

canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicității

Intrare: canonicitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canonicitate
  • canonicitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • canonicități
  • canonicității
plural
vocativ singular
plural

canonicitate

  • 1. Însușirea de a fi canonic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: