8 definiții pentru canonarh


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.

canonárh sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: ngr ϰανονάρχης] Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe.

CANONÁRH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Ngr. kanonárhis.

CANONÁRH ~i m. Călugăr care orânduiește slujba în strană la mănăstirile și catedralele ortodoxe. /<ngr. kanonarhis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

canonarh (Biz.) (< gr. ϰανονάρχης) sau protocanonarh (πρωτοϰανονάρχης), cântăreț care conducea cântarea canoanelor (2) și se îngrijea de tipic*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

canonárh, canonarhi s. m. 1. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei în m-rile și catedralele ortodoxe. 2. (Înv.) Primul psalt în bisericile mai mari (cântând mai ales canoanele). – Din gr. kanonarhis.

Intrare: canonarh
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canonarh
  • canonarhul
  • canonarhu‑
plural
  • canonarhi
  • canonarhii
genitiv-dativ singular
  • canonarh
  • canonarhului
plural
  • canonarhi
  • canonarhilor
vocativ singular
  • canonarhule
  • canonarhe
plural
  • canonarhilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canonarh

  • 1. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: