CANISTRĂ, canistre, s. f. Recipient de tablă, de material plastic etc., de formă paralelipipedică, cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. – Din germ. Kanister.

canistră sf [At: DEX² / Pl: ~re / E: ger Kanister] Recipient de tablă, de material plastic etc., de formă paralelipipedică, cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc.

CANISTRĂ, canistre, s. f. Vas, recipient de tablă, de material plastic etc., de formă paralelipipedică, cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. – Din germ. Kanister.

CANISTRĂ, canistre, s. f. Bidon de tablă cu închidere ermetică, servind la transportul benzinei, al laptelui etc. – Germ. Kanister.

CANISTRĂ s.f. Bidon închis ermetic pentru păstrarea benzinei, a vinului, a laptelui etc. [< germ. Kanister, cf. lat. canister – coș].

CANISTRELĂ s.f. (Mar.) Cerc de metal, de lemn sau de frînghie care servește a prinde ori a dirija un obiect sau o manevră în direcția cîrmei. [< it. canestrello].

CANISTRĂ s. f. bidon cu închidere ermetică la transportul și păstrarea benzinei, vinului, laptelui etc. (< germ. Kanister)

CANISTRELĂ s. f. (mar.) inel despicat de metal, de lemn sau de frânghie, pentru a prinde, a dirija un obiect sau o manevră în direcția cârmei. (< it. canestrello)

CANISTRĂ ~e f. Bidon cu închidere etanșă, servind la transportul sau păstrarea lichidelor. /<germ. Kanister

canistră s. f., g.-d. art. canistrei; pl. canistre

canistrelă s. f., g.-d. art. canistrelei; pl. canistrele

canistră s. f., g.-d. art. canistrei; pl. canistre

canistrelă s. f., g.-d. art. canistrelei; pl. canistrele

canistră s. f., g.-d. art. canistrei; pl. canistre

canistrelă s. f., g.-d. art. canistrelei; pl. canistrele