11 definiții pentru caniotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANIÓTĂ, caniote, s. f. Coșuleț sau farfurie în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din fr. cagnotte.

caniótă sf [At: CADE / P: ~ni-o~ / Pl: ~te / E: fr cagnotte] 1 Vas cu coșuleț, în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), pentru a acoperi unele cheltuieli. 2 Sumă strânsă cu această ocazie.

CANIÓTĂ, caniote, s. f. Vas cu coșuleț în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din fr. cagnotte.

CANIÓTĂ s.f. Sumă de bani obținută din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară, obiect în care se strânge această sumă. [Pron. -ni-o-. / < fr. cagnotte].

CANIÓTĂ s. f. sumă de bani din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară în care se strânge suma. (< fr. cagnotte)

caniotă f. coșuleț sau farfurioară în care se pune câștigurile în rezervă la joc: sunt 100 de galbeni în caniolă AL. (= fr. cagnotte).

*canĭótă, V. cañotă (după canya).

*cañótă f., pl. e (fr. cagnotte). Vas orĭ coșuleț în care se strîng baniĭ din cîștigu jucătorilor. Suma care se adună în acest vas. – Fals canĭotă. Cp. cu coñac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caniótă (-nio-) s. f., g.-d. art. caniótei; pl. canióte

caniótă s. f. (sil. -nio-), pl. canióte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caniótă (canióte), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte.

Intrare: caniotă
  • silabație: ca-nio-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canio
  • caniota
plural
  • caniote
  • caniotele
genitiv-dativ singular
  • caniote
  • caniotei
plural
  • caniote
  • caniotelor
vocativ singular
plural

caniotă

  • 1. Coșuleț sau farfurie în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: