CANIOTĂ, caniote, s. f. Coșuleț sau farfurie în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din fr. cagnotte.

caniotă sf [At: CADE / P: ~ni-o~ / Pl: ~te / E: fr cagnotte] 1 Vas cu coșuleț, în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), pentru a acoperi unele cheltuieli. 2 Sumă strânsă cu această ocazie.

*CANIOTĂ (pl. -te) sf. ♠️ 🎲 1 Sumă strînsă de pe urma cîștigului (la jocul de cărți, etc.), ca să acopere anumite cheltueli ¶ 2 Farfurioara sau coșulețul în care se strînge această sumă [fr. cagnotte].

CANIOTĂ, caniote, s. f. Vas cu coșuleț în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din fr. cagnotte.

CANIOTĂ s.f. Sumă de bani obținută din partea de cîștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară, obiect în care se strînge această sumă. [Pron. -ni-o-. / < fr. cagnotte].

CANIOTĂ s. f. sumă de bani din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară în care se strânge suma. (< fr. cagnotte)

caniotă f. coșuleț sau farfurioară în care se pune câștigurile în rezervă la joc: sunt 100 de galbeni în caniolă AL. (= fr. cagnotte).

*canĭótă, V. cañotă (după canya).

*cañótă f., pl. e (fr. cagnotte). Vas orĭ coșuleț în care se strîng baniĭ din cîștigu jucătorilor. Suma care se adună în acest vas. – Fals canĭotă. Cp. cu coñac.

caniotă (desp. -nio-) s. f., g.-d. art. caniotei; pl. caniote

caniotă (-nio-) s. f., g.-d. art. caniotei; pl. caniote

caniotă s. f. (sil. -nio-), pl. caniote

caniotă (caniote), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte.