CANIÓTĂ, caniote, s. f. Coșuleț sau farfurie în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din fr. cagnotte.

caniótă sf [At: CADE / P: ~ni-o~ / Pl: ~te / E: fr cagnotte] 1 Vas cu coșuleț, în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), pentru a acoperi unele cheltuieli. 2 Sumă strânsă cu această ocazie.

CANIÓTĂ, caniote, s. f. Vas cu coșuleț în care se strâng banii de la unele câștiguri (de obicei de la jocurile de cărți), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; sumă strânsă în acest scop. – Din fr. cagnotte.

CANIÓTĂ s.f. Sumă de bani obținută din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară, obiect în care se strânge această sumă. [Pron. -ni-o-. / < fr. cagnotte].

CANIÓTĂ s. f. sumă de bani din partea de câștig oferită de jucătorii de cărți pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioară în care se strânge suma. (< fr. cagnotte)

caniotă f. coșuleț sau farfurioară în care se pune câștigurile în rezervă la joc: sunt 100 de galbeni în caniolă AL. (= fr. cagnotte).

*canĭótă, V. cañotă (după canya).

*cañótă f., pl. e (fr. cagnotte). Vas orĭ coșuleț în care se strîng baniĭ din cîștigu jucătorilor. Suma care se adună în acest vas. – Fals canĭotă. Cp. cu coñac.

caniótă (-nio-) s. f., g.-d. art. caniótei; pl. canióte

caniótă s. f. (sil. -nio-), pl. canióte

caniótă (canióte), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte.