11 definiții pentru canion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canion sn [At: DEX2 / P: ~ni-on / Pl: ~oane / E: fr cañon, ger Cañon] Vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereții abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri.

CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și îngustă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon.

CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon.

CANIÓN s.n. Prăpastie adâncă între doi pereți verticali, săpată de puhoaie în stânca unui munte. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < sp. cañón].

CANIÓN s. n. vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu. (< fr., sp. cañon)

CANIÓN ~oáne n. Vale adâncă și strâmtă, cu versanți abrupți (pe fundul căreia curge un râu). [Sil. -ni-on] /<fr. cañon; germ. Cañon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canión (-nion) s. n., pl. canioáne

canión s. n. (sil. -nion), pl. canioáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

canion submarin, (engl.= canyon, incisive valley) formă de relief submarin reprezentată prin șanțuri adânci până la 300 m, cu versanți relativ abrupți, care taie plat. continentală, taluzul, uneori și piemontul, ajungând până în câmpiile abisale.C.s. se găsesc în prelungirea unor văi continentale sau sunt create de curentii de turbiditate.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CANION (< fr., sp.) s. n. Vale simetrică adîncă și îngustă, de natură erozivă, cu versanți abrupți și cu fundul îngust, de obicei ocupat în întregime de albia minoră (ex. Marele Canion Colorado, S.U.A.). Se formează în special în podișuri cu structuri orizontale, în roci dure și cu climat arid. ♦ C. submarin = vale submarină adîncă și îngustă care începe pe platforma continentală și secționează abruptul continental în dreptul gurii de vărsare a unui fluviu (deltă sau estuar). Au fost descoperite în fața deltelor fl. Indus, Gange, Lena, Yukon și a estuarelor Hudson, Zair și Sf. Laurențiu.

MARELE CANION (GRAND CANYON [græn kænjən]), canion în S.U.A., format în Pleistocen, pe cursul mijlociu al fl. Colorado, tăiat în rocile sedimentare și cristaline ale pod. Colorado. Lungime: 451 km (cel mai lung din lume); lățime: 6-29 km; ad. max.: 1.800 m. Obiectiv turistic (c. 3 mil. de vizitatori pe an). Declarat monument al naturii (1908); Parc Național (1919) extins pe 492,9 mii ha.

Intrare: canion
  • silabație: ca-nion
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canion
  • canionul
  • canionu‑
plural
  • canioane
  • canioanele
genitiv-dativ singular
  • canion
  • canionului
plural
  • canioane
  • canioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canion

  • 1. Vale adâncă și îngustă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: