7 definiții pentru canid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caníd sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr canides] 1 (Lpl) Familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare nerectractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, șacalul etc. 2 (Lsg) Animal din această familie.

CANÍD, canide, s. n. (La pl.) Familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, șacalul etc.; (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. canidés.

CANÍD, canide, s. n. (La pl.) Familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, șacalul etc.; (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. canidés.

CANÍD ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere carnivore, de talie medie, având patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate (reprezentanți: lupul, vulpea, șacalul etc.). 2) Animal din această familie. /<fr. canidés

CANÍDE s.n.pl. Familie de mamifere carnivore, având ca tip câinele; (la sg.) animal din această familie. [Sg. canid. / < fr. canidés, cf. lat. canis – câine, gr. eidos – aspect].

CANÍDE s. n. pl. familie de mamifere carnivore: câinele. (< fr. canidés)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: canid
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canid
  • canidul
  • canidu‑
plural
  • canide
  • canidele
genitiv-dativ singular
  • canid
  • canidului
plural
  • canide
  • canidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)