CANEVAS, canevasuri, s. n. (Înv.) 1. Schiță sau linii generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. – Din fr. canevas.

canevas sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr canevas] 1-2 Schiță sau linii generale ale unui desen. 3 Rețea de meridiane și paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. 4 Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor terestre.

CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schiță sau linii generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. 3. Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor terestre. – Din fr. canevas.

CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schița sau liniile generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și paralele trasate după diverse sisteme de proiecție, cu scopul construirii unei hărți.3. Ansamblul triunghiurilor unei ridicări topografice.

CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schița sau liniile generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. 3. (Top.) Ansamblul triunghiurilor aflate sau proiectate într-o regiune dată.. – Fr. canevas.

CANEVAS s.n. 1. Schiță, schițare a unui desen. 2. Rețea de meridiane și paralele în raport cu care se alcătuiește o hartă. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări topografice. [Pl. -suri. / < fr. canevas].

CANEVAS s. n. 1. schiță a unui desen. 2. rețea de meridiane și paralele pe o hartă (topografică). (< fr. canevas)

CANEVAS ~e n. 1) Plan redus care conține o vedere de ansamblu a unei lucrări; schiță. 2) Rețea de linii (meridiane și paralele) trasate în vederea alcătuirii unei hărți. /<fr. canevas

CANAVAȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.

canavaț sn vz canavață

canavață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 249/12 / V: (înv) ~vaț sn, ~văț sn, ~veț sn, ~veță, ~viță, ~nevaț sn, ~nevață, cănăvăț sn, cânăvăț sn, chenefaș / Pl: ~țe, ~vețe / E: ngr ϰανναβάτσον, bg канавака] Pânză groasă (de cânepă).

canavăț sn vz canavață

canaveț sn vz canavață

canaveță sf vz canavață

canaviță sf vz canavață

canva sf vz canavață

cănăvăț sn vz canavață

cănevas sn vz canavață

cânăvăț sn vz canavăț

cheneafaș sn vz canavață

CANAVAȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.

CĂNĂVĂȚ, cănăvețe, s. n. (Învechit) Un fel de pînză rară, de obicei de mătase, din care se făceau în trecut anterie. Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134. – Variantă: canavață (CREANGĂ, P. 148) s. f.

CĂNĂVĂȚ, cănăvețe, s. n. (Înv.) Un fel de pînză rară (de mătase), din care se făceau anterie. [Var.:canavață s. f.] – Ngr. kannavatson.

canavăț (canavață) n. și f. materie vărgată de lână: un colan de canavăț roșu FIL. antereu de canavață CR. [Gr. mod. KANNÁVATSON (din it. canavaccio)].

canavăț n., pl. urĭ, și canavață f., pl. e (ngr. kannavátson. V. canava). Vechĭ Un fel de pînză groasă colorată din care se făceaŭ anterie, colane ș. a.

canvá f. (rus. kanvă, d. fr. canevas. V. canava). Est. Canava. Șoșon bătrînesc cu talpa de pîslă, și în colo de pînză groasă.

canevas (crochiu) (înv.) s. n., pl. canevasuri

canevas (crochiu) (înv.) s. n., pl. canevasuri

canevas (desen) s. n., pl. canevasuri

!canavață (pânză groasă) (înv.) s. f.

canavață/canavăț s. f. / s. n. (pânză groasă) (înv.)

canavață s. f. /canavăț s. n. (pânză groasă)