2 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”.

CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”.

CÂINEȘTE adv. 1. Ca un câine. ♦ Fig. Cu dușmănie, cu răutate. 2. Fig. În condiții foarte grele, cu mari lipsuri. Trăiește câinește. ◊ Expr. Câine-câinește = cu multă greutate, cu chiu cu vai. – Câine + suf. -ește.

CÂINEȘTE adv. 1. Ca un câine. ♦ Fig. Cu dușmănie, cu răutate. 2. Fig. În condiții foarte grele, cu mari lipsuri. Trăiește câinește. ◊ Expr. Câine-câinește = cu multă greutate, cu chiu cu vai. – Câine + suf. -ește.

căni3 vt [At: ȚIPLEA, P. P. 75 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Trs) A atinge pe cineva cu mâna, făcându-i semn.

căni2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~nesc / E: nct] (Reg) A înviora.

căni1 vtr [At: CREANGĂ, P. 111/ Pzi: ~nesc / E: ns cf tc kina] (Pop) 1-2 A (-și) vopsi (în negru) mai ales părul. 3-4 A (se) murdări cu cărbune sau cu funingine.

câinește av [At: ALEXANDRIA, 99 / 5 / E: câine + -ește] 1 Ca un câine (1). 2 (Fig) Cu răutate. 3 (Fig; îe) A trăi ~ A trăi în condiții foarte grele, cu mari lipsuri. 4 (Îe) Câine ~ Cu multă greutate.

cânește av vz câinește

CĂNI (-ănesc) I. vb. tr. A văpsi, a boi (în spec. cu negru) părul, barba, etc.: își cănea părul și barba cu cireșe negre CRG.. II. vb. refl. A-și văpsi părul (barba, etc.) [refăcut din căneală].

CĂNIT I. adj. p. CĂNI: barbă ~ă contr. NECĂNIT. II. sbst. Faptul de a căni.

CÎINEȘTE adv. 1 Ca un cîine: la cîtăva vreme iar m’am pomenit cu ea, bătută ~ (BR.-VN.) 2 Ⓕ Cu răutate, fără milă: se poate ~ 3 Cîine- ~ 👉 CÎINE.

CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păr, la barbă etc.) A vopsi, a boi (mai ales cu negru). Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95. A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai îrmdt roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.

CÎINEȘTE adv. (Și în forma regională cînește) 1. Ca un cîine. ◊ Expr. A înota cîinește = a înota dînd dezordonat din mîini și din picioare. ♦ Fig. Cu o dușmănie ascunsă. Turcul se uită cîinește. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ Fig. (În legătură cu traiul, viața, munca oamenilor) în împrejurări grele, în mod chinuitor. Muncea cu ai lui cîinește, de cum se lua zăpada și pînă cădea din nou. MIHALE, O. 55. ◊ Expr. Cîine-cîinește = cu multă greutate, de-abia, cu chiu cu vai. Cu spinul tot am dus-o cum am dus-o, cîne-cînește, pînă acum. CREANGĂ, P. 234. D-abia, d-abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie. ISPIRESCU, U. 42. – Variantă: (Transilv., Mold.) cînește adv.

CÎNEȘTE adv. v. cîinește.

CĂNI, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lîna etc. – Din căneală.

CÎINEȘTE adv. 1. Ca un cîine. ♦ Fig. Cu o dușmanie ascunsă. 2. Fig. (În legătură cu traiul, viata, munca oamenilor) În împrejurări grele, în mod chinuitor. ♦ Expr. Cîine-cîinește = cu multă greutate, cu chiu cu vai. [Pr. și: (reg.) cînește] – Din cîine + suf. -ește.

A CĂNI ~esc tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina

CÂINEȘTE adv. 1) Ca un câine; precum câinii. ◊ A înota ~ a înota dând din mâini și din picioare. 2) Cu dușmănie; dușmănos. 3) În mod chinuitor; greu. ◊ Câine-~ a) cu chiu cu vai; foarte greu; b) de mântuială. /câine + suf. ~ește

cănì v. 1. a înnegri cu căneală barba, părul, sprâncenile; 2. Mold. a boi vitele în frunte spre a fi cunoscute de cele străine. [Derivat din cănea(lă)).

câinește adv. ca un câine: 1. cu anevoie; 2. rău, fără mila.

cănésc v. tr. (d. caná 2). Văpsesc păru.

cîĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.

cînéște (est) și cîĭ- (vest) adv. Ca cînele. Fig. Dificil, cu mare muncă: am cîștigat puținĭ banĭ muncind cînește. Crud, fără milă: a se purta cînește.

Ortografice DOOM

căni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănesc, 3 sg. cănește, imperf. 1 căneam; conj. prez. 1 sg. să cănesc, 3 să cănească

câinește adv.

câinește adv.

căni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănesc, imperf. 3 sg. cănea; conj. prez. 3 să cănească

câine-câinește loc. adv.

căni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănesc, imperf. 3 sg. cănea; conj. prez. 3 sg. și pl. cănească

câine-câinește loc. adv.

câinește adv.

Intrare: căni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căni
  • cănire
  • cănit
  • cănitu‑
  • cănind
  • cănindu‑
singular plural
  • cănește
  • căniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cănesc
(să)
  • cănesc
  • căneam
  • cănii
  • cănisem
a II-a (tu)
  • cănești
(să)
  • cănești
  • căneai
  • căniși
  • căniseși
a III-a (el, ea)
  • cănește
(să)
  • cănească
  • cănea
  • căni
  • cănise
plural I (noi)
  • cănim
(să)
  • cănim
  • căneam
  • cănirăm
  • căniserăm
  • cănisem
a II-a (voi)
  • căniți
(să)
  • căniți
  • căneați
  • cănirăți
  • căniserăți
  • căniseți
a III-a (ei, ele)
  • cănesc
(să)
  • cănească
  • căneau
  • căniră
  • căniseră
Intrare: câinește
câinește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • câinește
cânește adverb
adverb (I8)
  • cânește
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căni, cănescverb

  • 1. popular A vopsi (în negru), mai ales părul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95. DLRLC
    • format_quote A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. DLRLC
    • format_quote Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5. DLRLC
etimologie:

câineșteadverb

  • 1. Ca un câine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Cu dușmănie, cu răutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Turcul se uită cîinește. TEODORESCU, P. P. 300. DLRLC
    • chat_bubble A înota câinește = a înota dând dezordonat din mâini și din picioare. DLRLC
  • 2. figurat În condiții foarte grele, cu mari lipsuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trăiește câinește. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Muncea cu ai lui cîinește, de cum se lua zăpada și pînă cădea din nou. MIHALE, O. 55. DLRLC
    • chat_bubble Câine-câinește = cu multă greutate, cu chiu cu vai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o, cîne-cînește, pînă acum. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
      • format_quote D-abia, d-abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie. ISPIRESCU, U. 42. DLRLC
etimologie:
  • Câine + -ește. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.