2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – Din fr. cannelé.

CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – Din fr. cannelé.

canelat2, ~ă a [At: MON. IST. II, 23 / Pl: ~ați, ~e / E: fr cannelé] Cu caneluri.

canelát1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: canela] Obținere de caneluri pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese.

CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri.

CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – După fr. cannelé.

CANELÁT, -Ă adj. Ornat cu caneluri; nervurat; crestat, zimțat. [Cf. fr. cannelé].

CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A realiza caneluri pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.

canela vt [At: DA / Pzi: ~léz / E: fr canneler] A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese Cf ghintui.

CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.

CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler].

CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller)

A CANELÁ ~éz tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canelát adj. m., pl. caneláți; f. sg. canelátă, pl. caneláte

canelá (a ~) vb., ind. prez. 3 caneleáză

canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. și pl. caneleáză

Intrare: canelat
canelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canelat
  • canelatul
  • canelatu‑
  • canela
  • canelata
plural
  • canelați
  • canelații
  • canelate
  • canelatele
genitiv-dativ singular
  • canelat
  • canelatului
  • canelate
  • canelatei
plural
  • canelați
  • canelaților
  • canelate
  • canelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: canela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • canela
  • canelare
  • canelat
  • canelatu‑
  • canelând
  • canelându‑
singular plural
  • canelea
  • canelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • canelez
(să)
  • canelez
  • canelam
  • canelai
  • canelasem
a II-a (tu)
  • canelezi
(să)
  • canelezi
  • canelai
  • canelași
  • canelaseși
a III-a (el, ea)
  • canelea
(să)
  • caneleze
  • canela
  • canelă
  • canelase
plural I (noi)
  • canelăm
(să)
  • canelăm
  • canelam
  • canelarăm
  • canelaserăm
  • canelasem
a II-a (voi)
  • canelați
(să)
  • canelați
  • canelați
  • canelarăți
  • canelaserăți
  • canelaseți
a III-a (ei, ele)
  • canelea
(să)
  • caneleze
  • canelau
  • canela
  • canelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canelat

etimologie:

canela

  • 1. A realiza caneluri pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unei coloane etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: