candidatură sf [At: CARAGIALE, T. I, 194 / Pl: ~ri / E: fr candidature] 1 Propunere de a reprezenta o grupare la alegeri. 2 Prezentare la un examen. 3 Aspirația la un post. 4-7 Starea de a fi candidat (1-4).

CANDIDATURĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a se înscrie pe o listă de candidați, de a căpăta calitatea de candidat. Anunță candidatura, ridică ședința și vino la preferanță, te așteptăm. CARAGIALE, O. I 154.

CANDIDATURĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida; starea, calitatea de candidat. – Fr. candidature.

CANDIDATURĂ s.f. Faptul de a candida; calitate de candidat. [Cf. fr. candidature].

CANDIDATURĂ s. f. faptul de a candida; calitatea de candidat. (< fr. candidature)

CANDIDATURĂ ~i f. 1) Starea de a fi candidat. A propune ~a cuiva. 2) fam. v. CANDIDAT. [G.-D. candidaturii] /<fr. candidature, germ. Kandidatur

candidatură f. starea candidatului.

*candidatúră f., pl. ĭ. (d. candidat; fr. candidatura). Calitatea de candidat. A-țĭ pune candidatura la ceva, a te prezenta ca candidat. A-țĭ retrage candidatura, a nu maĭ candida.

candidatură s. f., g.-d. art. candidaturii; pl. candidaturi

candidatură s. f., g.-d. art. candidaturii; pl. candidaturi

candidatură s. f., g.-d. art. candidaturii; pl. candidaturi