candelabru sn [At: EMINESCU, ap. CADE / Pl: ~re / E: fr candélabre, lat candelabrum] 1-2 Suport cu mai multe brațe (bogat ornamentate) pentru lumânări sau becuri electrice Si: policandru.

CANDELABRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe, pentru luminări sau becuri, de obicei suspendat, construit din metal, porțelan, cristal etc.

CANDELABRU, candelabre, s. n. Suport (suspendat) cu mai multe brațe, pentru lumînări sau becuri. – Fr. candélabre (lat. lit. candelabrum).

CANDELABRU s.n. Suport pentru lumînări sau pentru becuri, care se atîrnă în special de tavan. [< fr. candélabre, cf. lat. candelabrum – sfeșnic].

CANDELABRU s. n. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan. (< fr. candélabre, lat. candelabrum)

CANDELABRU ~e n. Suport frumos ornamentat, cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, suspendat de plafon; lustră; policandru. /<fr. candélabre, lat. candelabrum

candelabru n. sfeșnic mare și elegant lucrat cu mai multe brațe.

*candelábru n., pl. e (lat. candelabrum, d. candéla, lumînare). Sfeșnic cu maĭ multe ramurĭ. Policandru. – Fals candelambru.

candelabru (desp. -la-bru) s. n., art. candelabrul; pl. candelabre

candelabru (-la-bru) s. n., art. candelabrul; pl. candelabre

candelabru s. n. (sil. -bru), art. candelabrul; pl. candelabre

CANDELABRU s. policandru. (~ cu 6 brațe.)

CANDELABRU s. policandru. (~ cu 6 brațe.)