CANCANIER, -Ă, cancanieri, -e, adj. (Rar) Bârfitor. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cancanier.

cancanier, ~ă a [At: DA ms / P: ~ni-er / Pl: ~i, ~e / E: fr cancanier] (Frm) 1 Care ține de cancan¹. 2 Privitor la cancan¹. 3 Care se referă la cancan¹.

CANCANIER, -Ă, cancanieri, -e, adj. (Franțuzism) Bârfitor. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cancanier.

CANCANIER, -Ă adj., s.m. și f. Bîrfitor. [Pron. -ni-er. / < fr. cancanier].

CANCANIER, -Ă adj., s. m. f. bârfitor. (< fr. cancanier)

cancanier, -ă adj. (franțuzism) Bârfitor ◊ „Nu către spiritul cancanier mă îndrept eu în ce-l privește «pe cel mai puțin teatral și cel mai constructiv messianic», cum îl numește Călinescu, referindu-se la grupul pașoptist care avea să joace rolul atât de mare în zbuciumata noastră istorie [...]” R.l. 14 I 77 p. 1 (din fr. cancanier; DN3, DEX-S)

CANCANIER ~ă (~i, ~e) Care ține de cancan; propriu cancanului. [Sil. -ni-er] /<fr. cancanier

*cancaniér, -ă adj. (fr. cancanier). De cancan: vorbe cancaniere.

cancanier adj. m., pl. cancanieri; f. sg. cancanieră, pl. cancaniere