CANAR, canari, s. m. Mică pasăre cântătoare din familia fringilide, cu pene galbene (Serinus canaria). – Din fr. canari.

canar² sm [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 28 / V: (reg) căn~, ~rie, ~al² / Pl: ~ii / E: fr canari] 1 (Orn) Mică pasăre cântătoare, cu penele galbene, originară din Insulele Canare, al cărei bărbătuș cântă frumos (Serinus canaria) Si: canalină, (reg) canarici (Fringilla canaria). 2 (Fig) Iubit. 3 (Bot; reg; îc) ~ul-bălții Mică plantă ierboasă, cu flori mici trandafirii (Limosella aquatica).

canar¹ am [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 132/2 / Pl: ? / E: Canare] (Mol; înv; îs) Zahăr ~ Zahăr de prima calitate.

†CANAR² adj. Zahăr ~, zahăr de cea mai hună calitate: fierbi o ocă de zahăr ~ cu patru ocă de apă DRĂGH..

*CANAR¹ sm. 1 🐦 Păsărică frumoasă, de coloare galbenă, originară din insulele Canare, al cărei bărbătuș cîntă foarte frumos (Serinus canarius) (🖼 795) ¶ 2 🌿 -~UL-BĂLȚII, plantă ierboasă, cu flori mici, trandafirii, ce crește prin locuri umede și inundate (Limosella aqualica) (🖼 796) ¶ 3 🌿 MEIUL-~ULUI = IARBA-CANARAȘULUI [fr. canari].

CANAR, canari, s. m. Mică pasăre cântătoare cu pene galbene (Serinus canaria). – Din fr. canari.

CANAR, canari, s. m. Pasăre cîntătoare cu corpul mic, cu pene galbene, crescută la noi ca pasăre de colivie (Serinus canaria). Canarul, îmblînd după mîncare, Sosi-ntr-un loc pe care Sta lațuri coperite. NEGRUZZI, S.II 301.

CANAR, canari, s. m. Mică pasăre cîntătoare cu pene galbene (Serinus canaria). – Fr. canari.

CANAR s.m. Pasăre cîntătoare, mică, cu pene galbene. [< fr. canari, cf. sp. canario < Canare – arhipelag în Oceanul Atlantic].

CANAR s. m. pasăre cântătoare, mică, cu pene galbene. (< fr. canari, sp. canario)

CANAR ~i m. Pasăre cântătoare, de talie mică, cu penajul viu colorat, originară din Insulele Canare. /<fr. canari

canar m. pasăre cântăreață cu pene galbene, originară din insulele Canare, învață ușor orice melodii (Fringilla canaria).

1) canár m. (ngr. kanári, it. canário și canarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adică „din insulele Canare”, de unde e originară această păsărică). Un fel de scatiŭ galben, une-orĭ verzuĭ la cap și aripĭ. Sămînță de canar saŭ de canarĭ saŭ pentru canarĭ, un fel de meĭ cu care se nutresc canariĭ captivĭ (phálaris canariensis). – Fem. cănăriță, pl. e. – Din pricina frumusețiĭ și a cînteculuĭ eĭ, această nenorocită păsărică a ajuns să trăĭască de generațiunĭ într’o veșnică captivitate în casele oamenilor de cel maĭ prost gust. Omuluĭ civilizat nu-ĭ poate plăcea captivitatea unuĭ animal!

2) canár adj. (d. ngr. kánna, trestie). Vechĭ. Zahăr canar, zahăr de trestie (adică de cel maĭ bun).

MEI, (1) s. m., (2) meiuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

canal² sm vz canar²

canarie sf vz canar²

cănar sm vz canar

*CANAL (pl. -ale și -aluri) sn. 1 Tub, burlan, conductă (de olane, de ciment sau de metal) care se instalează mai adesea sub pămînt și prin care trece o apă sau alte lichide, gaze sau aburi ¶ 2 Șanț săpat de mîna omului ca să unească două rîuri sau două mări: ~ de navigație; ~ul Bega; ~ul de Suez ¶ 3 🌍 Braț de mare, mai strîmt, care separă două uscaturi sau două țărmuri apropiate: ~ul Mînecii; Gondole negre multe se depărtau de maluri Și lunecau în taină pe negrele-ți ~uri ALECS. ¶ 4 🫀 Numele a diferite tuburi din corpul omului sau animalelor : ~ul toracic; ~ respiratoriu ¶ 5 Fig. Cale, mijloc(ire), intermediar: bărbatul de Stat își exercita prin ~ul nostru micile răutăți și marile intențiuni CAR. [fr.].

*CĂNĂRAȘ, *CANARAȘ sm. 1 🐦 dim. CANAR: să mă duc de-aici ... unde-s căutat, grijit ca un cănăraș ALECS. ¶ 2 🌿 IARBA-CANARAȘULUI, plantă ierboasă ce crește pînă la 1 m, înălțime; are flori verzui, reunite în panicule, ale cărei semințe sînt întrebuințate pentru hrana păsărelelor; numită și „meiu-lung” sau „meiul-canarilor” (Phalaris canariensis) (🖼 797).

canar s. m., pl. canari

canar s. m., pl. canari

canar s. m., pl. canari

meiul-canarilor (plantă) s. m. art.

!meiul-canarilor (plantă) s. m. art.

meiul-canarilor s. m.

canar adj. – În expresia (înv.) zahăr canar, zahăr din Canare, zahăr rafinat. De la Canarias, prin intermediul terminologiei comerciale orientale.

canar (canari), s. m. – Mică pasăre cîntătoare cu pene galbene, Serinus canarius. – Mr. canari. Sp. canario, prin intermediul ngr. ϰανάρι; cf. tc. kanarya, alb. kanar. – Der. cănăriță, s. f. (femela canarului); cănăriu, adj. (galben).

canar, canari s. m. informator, denunțător.

MEIUL-CANARILOR s. v. iarba-cănărașului.

meiul-canarilor s. v. IARBA-CĂNĂRAȘULUI.

canar adj. invar. (reg. înv.) de primă calitate.