8 definiții pentru canabis

canábis sn [At: DEX2 / E: fr, eg cannabis] 1 Cânepă indiană (Canabis indica). 2 Stupefiant extras din cânepa indiană.

CANÁBIS s. n. 1. (Livr.) Cânepă indiană (Cannabis indica). 2. Stupefiant extras din canabis (1). – Din fr., engl. cannabi.

CANÁBIS s. n. 1. (Livr.) Cânepă indiană (Cannabis indica). 2. Stupefiant extras din canabis (1). – Din fr., engl. cannabis.

CANÁBIS s. n. 1. cânepă indiană. 2. stupefiant din canabis(1). (< fr., engl., it. cannabis)

CANÁBIS m. Stupefiant extras din cânepa indiană. /<fr., engl. cannabis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

can(n)ábis s. (chim.) Stupefiant extras din cânepă indiană ◊ „Experții italieni au declarat că este vorba de un nou tip de drog, care se prezintă sub forma unui lichid concentrat, obținut în laborator prin sinteză, după un procedeu asemănător distilării canabisului. R.l. 24 II 75 p. 6. ◊ „Între «mărfurile» descoperite se află nu mai puțin de două tone de canabis, peste o sută de kilograme de cocaină și 50 kg de heroină pură, precum și 8200 de doze de L.S. D. R.l. 31 I 79 p. 6. ◊ „Potrivit datelor statistice, pe primul loc se află consumatorii de cannabis (hașiș, marijuana) [...]” R.l. 6 II 85 p. 6; v. și 14 VII 80 p. 6, I.B. 13 II 84 p. 8; v. și canabicultor (din fr., engl., it. cannabis; PN 1987; DEX-S)

Intrare: canabis
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canabis
  • canabisul
  • canabisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • canabis
  • canabisului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)