8 definiții pentru campus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁMPUS, campusuri, s. n. Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc. – Din engl. campus.

CÁMPUS, campusuri, s. n. Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc. – Din engl. campus.

cámpus sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: eg campus] Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc.

CÁMPUS s.n. Așezare în care sunt amplasate unități de învățământ superior și locuințe pentru profesori și studenți. [< fr. campus, cf. lat. campus – câmp].

CÁMPUS s. n. ansamblu de clădiri aparținând uneia sau mai multor instituții de învățământ superior în afara orașelor. (< engl., fr. campus)

cámpus s. n. (înv.; americanism) Așezare în care (în special în S.U.A.) este amplasat un institut de învățământ superior cu toate anexele sale ◊ „[...] o mulțime de scriitori nu mai fac un pas dincolo de viața campus-ului, și experiența lor e limitată fatal la specia umană universitară și la evenimentele interne ale universității care, oricât de interesante, sunt și specioase și previzibile.” R.lit. 28 III 74 p. 32. ◊ „Asupra lor [cărților] se reped nu numai studenții din campusuri, ci și gospodinele adepte ale matriarhatului conjugal.” Cont. 16 III 79 p. 8. ◊ „[...] căminiștii [...] au rămas în campusuri pentru autogospodărire.” R.l. 3 X 93 p. 9 (cuv. lat. transmis prin engl. americ. campus; cf. fr., it. campus; DMN 1958; MP 196265; D. Am.; DN3, DEX-S)

CÁMPUS ~uri n. Teren pe care este amplasată o instituție de învățământ superior cu toate dotările pentru cercetare, locuit, agrement etc. /<engl., fr. campus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cámpus (ansamblu universitar) s. n., pl. cámpusuri

Intrare: campus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • campus
  • campusul
  • campusu‑
plural
  • campusuri
  • campusurile
genitiv-dativ singular
  • campus
  • campusului
plural
  • campusuri
  • campusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

campus

  • 1. Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: