9 definiții pentru campionat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

campionat sn [At: DA / P: ~pi-o~ / Pl: ~e / E: it campionato] 1 Competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2 Calitatea de campion (2).

CAMPIONÁT, campionate, s. n. 1. Competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situația, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – Din it. campionato.

CAMPIONÁT, campionate, s. n. 1. Competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe. 2. Situația, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – Din it. campionato.

CAMPIONÁT, campionate, s. n. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. Concurs, întrecere sportivă, competiție prin care se stabilește care este cel mai bun dintre sportivi. În primele întîlniri ale campionatelor, sportivii sovietici și cei din țările de democrație populară au obținut frumoase victorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2639. 2. Situația, calitatea de campion. Echipa X deține campionatul la fotbal. – Pronunțat: -pi-o-.

CAMPIONÁT, campionate, s. n. 1. Întrecere sportivă cu caracter mai larg (național, internațional etc) prin care se stabilește care este cel mai bun dintre sportivi sau cea mai bună dintre echipe sau țări. 2. Situația, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – It. campionato.

CAMPIONÁT s.n. 1. Competiție sportivă cu caracter mai larg, în care se întrec cei mai buni dintre sportivi sau cele mai bune echipe, dintre care se alege cel mai bun sportiv sau cea mai bună echipă. 2. Situația, calitatea de campion. [Pl. -te. / < it. campionato].

CAMPIONÁT s. n. 1. competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură sportivă pentru desemnarea celui mai bun. 2. situația, calitatea de campion. (< it. campionato)

CAMPIONÁT ~e n. Competiție sportivă oficială, organizată pentru evidențierea învingătorilor într-o anumită probă sportivă. ~ul țării. ~ al Jocurilor Olimpice. [Sil. -pi-o-] /<it. campionato


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

campionát (-pi-o-) s. n., pl. campionáte

campionát s. n. (sil. -pi-o-), pl. campionáte

Intrare: campionat
campionat substantiv neutru
  • silabație: cam-pi-o-nat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • campionat
  • campionatul
  • campionatu‑
plural
  • campionate
  • campionatele
genitiv-dativ singular
  • campionat
  • campionatului
plural
  • campionate
  • campionatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

campionat

  • 1. Competiție oficială organizată pe o probă sau pe o ramură de sport, pentru desemnarea celui mai bun sportiv sau a celei mai bune echipe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În primele întîlniri ale campionatelor, sportivii sovietici și cei din țările de democrație populară au obținut frumoase victorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2639.
      surse: DLRLC
  • 2. Situația, calitatea de campion.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Echipa X deține campionatul la fotbal.
      surse: DLRLC

etimologie: