12 definiții pentru campanulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.

campanúlă sf [At: CAZIMIR, L. U. 23 / Pl: ~le / E: fr campanule] (Bot; reg) Clopoțel (Campanulla).

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoței. Albastre campanule, în lumină, Potirul fin și-l leagănă alene. CAZIMIR, L. U. 23. Jos, pe-un vîrf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. TOPÎRCEANU, S. A. 68.

CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule.

CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule].

CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule)

CAMPANÚLĂ ~e f. Plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă și flori albastre sau violete în formă de clopot; clopoțel. /<fr. campanule


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

campanúlă (plantă) s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle

campanúlă s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAMPANULA L., CAMPANULĂ, CLOPOȚEI, fam. Campanulaceae. Gen cu peste 200 specii, majoritatea vivace, restul anuale și bienale, înalte de cca 0,10-1,50 m, originare din zonele temperate ale emisferei nordice și de pe litoralul mediteranean. înflorește în iun.-sept. Frunze lanceolate, lat-lineare sau ovat-lanceolate, ovate sau ovat-oblohge, pețiolate. Flori sesile, lung- sau scurt-pețiolate, solitare sau în raceme, panicule, capitule, glomerule.

Intrare: campanulă
campanulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • campanu
  • campanula
plural
  • campanule
  • campanulele
genitiv-dativ singular
  • campanule
  • campanulei
plural
  • campanule
  • campanulelor
vocativ singular
plural

campanulă

  • 1. botanică Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: clopoțel attach_file 2 exemple
    exemple
    • Albastre campanule, în lumină, Potirul fin și-l leagănă alene. CAZIMIR, L. U. 23.
      surse: DLRLC
    • Jos, pe-un vîrf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. TOPÎRCEANU, S. A. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: