18 definiții pentru camion

CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion.

CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion.

CAMIÓN, camioane, s. n. Vehicul cu tracțiune animală sau mecanică (v. autocamion), prevăzut cu platformă și folosit pentru a transporta cantități mari de diferite produse, sau de oameni. Camionul a început să huruie. SAHIA, N. 92. Din camioane începură a se prăvăli pachete de oameni, salvîndu-se la întîmplare pe cîmp. SADOVEANU, M. C. 104. – Pronunțat: -mi-on.

CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul cu tracțiune animală, prevăzut cu platformă și folosit pentru transport. – Fr. camion.

camión (-mi-on) s. n., pl. camioáne

camión s. n. (sil. -mi-on), pl. camioáne

camión sn [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. 451, ap. DA / P: ~mi-on / Pl: ~oane / E: fr camion] 1 (Asr) Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. 2 Autocamion.

CAMIÓN s. v. autocamion.

CAMIÓN s.n. Vehicul prevăzut cu o platformă și folosit la transporturi. ♦ Autocamion. [Pron. -mi-on. / < fr. camion].

CAMIÓN s. n. 1. autocamion. 2. vehicul cu tracțiune animală, pentru transportul de mărfuri sau de materiale. (< fr. camion)

camión (camioáne), s. n. – Autocamion. Fr. camion.Der. camionagiu, s. m.; camionaj, s. n. (transport cu camionul), din fr. camionnage; camionar, s. m. (camionagiu; muncitor care încarcă și descarcă un camion); camionetă, s. f., din fr. camionnette.

CAMIÓN ~oáne n. 1) Autovehicul prevăzut cu caroserie deschisă, folosit pentru transportarea încărcăturilor; autocamion. 2) înv. Vehicul cu tracțiune animală, prevăzut cu platformă și folosit la transportul mărfurilor. [Sil. -mi-on] /<fr. camion

camion n. car lat și scund pentru descărcatul ușor.

*camión n., pl. oane (fr. camion). Trăsură pe arcurĭ foarte joasă cu patru roate [!] micĭ, întrebuințată maĭ ales la dus mobile. V. cotĭugă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CAMIÓN s. autocamion. (A cărat mobila cu un ~.)

camión-cistérnă s.n. Camion care servește la transportul lichidelor ◊ „Un camion-cisternă conținând 22500 litri de whisky a fost furat la Montreal, în timp ce șoferul vehiculului dormea într-un motel.” R.l. 8 III 67 p. 6. ◊ „A fost nevoie de 19 ore de efort deosebit din partea pompierilor [...] pentru a transborda conținutul vagonului deteriorat în camioane-cisterne. R.l. 3 VII 76 p. 6. ◊ „Explozia unui camion-cisternă care transporta propan pe autostrada trans-canadiană [...]” R.l. 19 X 84 p. 6; v. și I.B. 13 VI 73 p. 4, R.l. 16 V 74 p. 6, 12 VII 78 p. 6 (din camion + cisternă, după fr. camion-citerne; PR 1949; FC I 47; DT)

camión-platfórmă s.n. Camion cu partea din spate alcătuită dintr-o platformă ◊ „Recent, a fost încercată rezistența Podului Lukeukiao [...] din timpul dinastiei Kin (1115 1234). Mai întâi l-a traversat un camion-platformă cu o încărcătură de 400 de tone.” R.l. 30 VIII 77 p. 6 (din camion + platformă, după fr. camion à plateforme; DT)

camión-școálă s.n. Camion care servește drept școală (la școala de șoferi) ◊ „Au dosit camionul-școală într-un boschet și au încercat să-și facă «plinul».” Sc. 26 V 77 p. 2 (din camion + școală)

Intrare: camion
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular camion camionul
plural camioane camioanele
genitiv-dativ singular camion camionului
plural camioane camioanelor
vocativ singular
plural