2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
cămilar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 121/71 / Pl: ~i / E: cămilă + -ar] Persoană care mână cămilele.
CĂMILAR sm. Conducător de cămile.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CĂMILAR ~i m. Conducător de cămile. /cămilă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cămilar m. conducător de cămile.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cămilár m. Păzitor saŭ conducător de cămile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cămilar s. f., pl. cămilari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
CAMILAR, Eusebiu (1910-1965, n. Udești, jud. Suceava), scriitor român. M. coresp. al Acad. (1955). Proză de viziune stranie, fantastică despre sat („Avizuha”) și război („Cordun”, „Prăpădul Solobodei”, „Negura”); evocări istorice. Traduceri.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Camilar
Intrare: cămilar
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)