7 definiții pentru cambrură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cambrúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: fr cambrure] Arcuitură.

CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure.

CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure.

CAMBRÚRĂ s.f. (Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure].

CAMBRÚRĂ s. f. arcuitură. ◊ curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți. ◊ curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. (< fr. cambrure)

CAMBRÚRĂ ~i f. Loc unde un obiect este cambrat. /<fr. cambrure


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cambrúră (rar) s. f., g.-d. art. cambrúrii; pl. cambrúri

cambrúră s. f., g.-d. art. cambrúrii; pl. cambrúri

Intrare: cambrură
cambrură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cambru
  • cambrura
plural
  • cambruri
  • cambrurile
genitiv-dativ singular
  • cambruri
  • cambrurii
plural
  • cambruri
  • cambrurilor
vocativ singular
plural

cambrură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți.
      surse: DN
    • 1.2. Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului.
      surse: DN

etimologie: