14 definiții pentru cambiu cambium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cambiu sn [At: ENC. AGR. / V: ~ium / E: ger Kambium] Țesut vegetal din zona generatoare (cambială), care asigură creșterea secundară, în grosime, a tulpinii și a rădăcinii.

CÁMBIU s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.

CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.

CÁMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium)

CÁMBIU n. Țesut vegetal tânăr care asigură creșterea, în grosime, a tulpinii și a rădăcinii plantelor. /<fr. cambium, germ. Kambium

*cámbiŭ n. (it. cámbio). Bot. Țesut vegetal mucilaginos pe cale de formațiune între scoarță și lemnu planteĭ.

CÁMBIUM s. n. v. cambiu.

CÁMBIUM s. n. v. cambiu.

CÁMBIUM s. n. (La arbori) Țesut din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. – Germ. Kambium.

CÁMBIUM s.n. (La arbori) Țesut vegetal tânăr, în formație, aflat între coajă și alburn. [Pron. -bi-um, pl. -muri, var. cambiu s.n. / < fr. cambium].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cámbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. cámbiul

cámbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. cámbiul


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÁMBIU (< fr. {i}) s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.

Intrare: cambiu
  • pronunție: cambĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cambiu
  • cambiul
  • cambiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cambiu
  • cambiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cambium
  • cambiumul
  • cambiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cambium
  • cambiumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cambiu cambium

  • 1. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: